Dicționar de sinonime
Sinonime uimitor
Cuvântul „uimitor” are următoarele sinonime:
uimitor ( adjectiv )
- uluitor
- stupefiant
- tulburător
- surprinzător
- straniu
- extraordinar
- minunat
- excelent
Alte sinonime:
- consternant
- năucitor
- frapant
- izbitor
- șocant
- sesizant
- amețitor
- zăpăcitor
- nebun
- colosal
- enorm
- excepțional
- fabulos
- fantastic
- fenomenal
- formidabil
- gigantic
- grozav
- imens
- infinit
- neauzit
- negrăit
- neînchipuit
- nemaiauzit
- nemaicunoscut
- nemaiîntâlnit
- nemaipomenit
- nemaivăzut
- nesfârșit
- nespus
- teribil
- unic
- uriaș
- mirabil
- manin
- necrezut
- piramidal
- neașteptat
- neobișnuit
- ciudat
- admirabil
- încântător
Sinonime Apropiate
- stupefiant - năucitor, uluitor, uimitor, drog, halucinogen
- fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
- împărătește - extraordinar, minunat, excelent
- amețitor - năucitor, uluitor, uimitor, tulburător, zăpăcitor, vertiginos, îmbătător, derutant
- excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar
- remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
- uluitor - nemaipomenit, extraordinar, impresionant, teribil
- formidabil - extraordinar, uimitor, grozav, teribil, colosal, fantastic, gigantic, excepțional
- frapant - izbitor, șocant, uimitor, surprinzător
- gigantic - colosal, enorm, imens, măreț, formidabil, fabulos, fenomenal, uimitor, uluitor
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- mirabil - minunat, fantastic, surprinzător, fermecător
- miraculos - minunat, fantastic, uimitor, supranatural, magic, mitic
- nespus - negrăit, inexplicabil, indescriptibil, minunat, colosal, imens, extraordinar, neobișnuit, miraculos
Dex uimitor
- UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + -tor.
- UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, Care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); surprinzător, uluitor. Eminescu avea cunoștințe uimitoare în ceea ce privește literatura universală. L. ROM. 1953, 1, 46. ♦ Minunat, admirabil, extraordinar. Un biet vătaf de curte... El a văzut castelul în vremuri uimitoare. MACEDONSKI, O. I 23. Acteon... a cutezat să-și desfăteze vederile cu uimitoarea priveliște a castei zeițe, scăldîndu-se în pîrîu. ODOBESCU, S. III 56.
- UIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care uimește; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor
- uimitor a. care uimește: frumusețe uimitoare.
- uĭmitór, -oáre adj. Care te uĭmește: o frumuseță uĭmitoare. Adv. Uĭmitor de frumoasă.
- UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, șocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 3. amețitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.
Sinonimul cuvântului uimitor