Dicționar de sinonime
Sinonime ultraj
Cuvântul „ultraj” are următoarele sinonime:
ultraj ( substantiv )
- injurie
- ofensă
- jignire
- afront
Alte sinonime:
- insultă
- ocară
- rușine
- umilință
Sinonime Apropiate
- afront - jignire, înfruntare, insultă, vexare, ofensă, ultraj
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
- necinste - dezonoare, ocară, rușine, înjosire, ofensă, jignire, incorectitudine, rea-credință, perfidie
- ultragia - a insulta, a jigni, a ofensa
- umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- umilitor - înjositor, jignitor, ofensator, degradant
- vexa - a jigni, a contraria, a ofensa, a indispune
- impieta - a leza, a atinge, a afecta, a ofensa
- impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
- imprecație - blestem, injurie, înjurătură, invectivă, proferare
- insulta - a ofensa, a jigni, a răni, a ultragia, a ocărî, a defăima
- împunge - a înțepa, a înghimpa, a îmboldi, a atinge, a ironiza, a persifla, a ofensa, a zeflemisi
- înjura - a drăcui, a sudui, a ofensa, a insulta, a blestema
Dex ultraj
- ULTRÁJ, ultraje, Ofensă, insultă, amenințare. ♦ Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. – După outrage, oltraggio.
- ULTRÁJ, ultraje, Ofensă, insultă, amenințare, act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii (și care constituie o infracțiune); jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. – După outrage, oltraggio.
- ULTRÁJ, ultraje, Ofensă, jignire, insultă (în special adusă unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii). Nu-mi recunosc nici o vină. Și nici dumneavoastră dreptul de a mă judeca... – Ultraj adus în instanță. BARANGA-MORARU, F. 78. – Variantă: ultrágiu, ultragii (BART, S. M. 89, MACEDONSKI, O. II, 139),
- ULTRÁJ Insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. .
- ULTRÁJ insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, jignire adusă cuiva. (după fr. outrage, it. oltraggio)
- ULTRÁJ ~e n. 1) Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exercițiul funcțiunii) constând din vorbe, gesturi sau amenințări. 2) Jignire gravă. /<fr. oultrage, it. oltraggio
- ultraj n. insultă gravă, mai ales în contra agenților forței publice (= fr. outrage).