Sinonime umil

Cuvântul „umil” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• smerit - umilit, supus, preaplecat, modest, credincios
• modest - simplu, umil, mediocru, neînsemnat, mărunt
• umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
• sărăcăcios - sărac, mizer, umil
• servil - slugarnic, plecat, supus, umil, lingușitor, lingău
• slugarnic - servil, lingușitor, conformist, obsecvios, supus
• smerenie - umilință, supunere, modestie
• smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
• școlăresc - simplu, modest, naiv, imatur, fără pretenții
• umilință - smerenie, supunere, modestie, înjosire, ofensă, dezonoare
• obscur - întunecat, învăluit, neclar, nedeslușit, abscons, necunoscut, anonim, biet, mediocru
• obsecvios - supus, servil, slugarnic
• biet - sărman, nevoiaș, sărac, mizer, pauper, nenorocit, mizerabil, de plâns, umil
• presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
• recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar

Dex umil

• UMÍL, -Ă, umili, -e, 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din humilis.
• UMÍL, -Ă, umili, -e, 1. (Despre persoane) Care, fiind (sau avînd sentimentul că este) inferior altora, adoptă o atitudine plecată, supusă, smerită; lipsit de importanță, neînsemnat, modest, simplu; (despre lucruri) lipsit de fast, sărăcăcios. Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. ◊ Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestări ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nu-i glumă! dom’ primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235.
• UMÍL, -Ă 1. (Despre oameni) Care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. Cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ♦ Neînsemnat; simplu, modest. ♦ Sărac, sărăcăcios. .

Sinonimul cuvântului umil

Testează-te!