Sinonime urâciune

Cuvântul „urâciune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sluțenie - pocitanie, urâțenie
• zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
• stârpitură - pocitanie, avorton, lepădătură, pitic
• feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
• gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
• hidos - dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit, desfigurat
• intrigă - vrajbă, cabală, uneltire, zâzanie, manevră, mâncătorie, mașinație, urzeală, tramă
• paietă - fluturaș
• păstor - oier, cioban, păcurar
• păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
• păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
• peren - trainic, durabil, vivace, persistent, etern
• peria - a curăța, a netezi, a cizela, a linguși, a flata, a adula, a măguli
• piruetă - rotire, rotogol, învârtitură
• poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog

Dex urâciune

• URÂCIÚNE, urâciuni, 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. ( și ) Urâțenie (1). – Urî + -ciune.
• URÂCIÚNE ~i f. Ființă urâtă, cu exterior respingător; smârdoare. /a (se) urî + suf. ~ciune
• URICIÚNE urâciune.
• URĂCIÚNE urîciune.
• URICIÚNE urîciune.
• URÎCIÚNE, urîciuni, 1. Ființă urîtă (din punct de vedere fizic); monstru, pocitanie, pocitură. Ai ajuns... urîciunea pămîntului. TEODORESCU, P. P. 108. (Și în forma uriciune) Cînd veți vedea uriciunea pustiirii stînd la locul unde nu se cade să steie, să știți că aproape este sfîrșitul. CREANGĂ, A. 137. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget. EMINESCU, O. I 150. 2. (Învechit și regional) Faptul de a urî, dușmănie, dispreț; dezgust, aversiune. De ce, domnilor critici, atîta urîciune? ALEXANDRESCU, M. 257. Unde e dragoste multă E și urîciune multă. PANN, P. V. II 133. Așa să potolești... ceața, urîciunile, dușmăniile. PĂSCULESCU, L. P. 124. – Variante: uriciúne, urăciune (ȘEZ. I 250)
• urîciune f. 1. însușirea celor urîți, celor urîte; 2. ființă urîtă.
• uráre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a ura. Felicitare. – Vechĭ urăcĭune.
• urăcĭúne f. (d. urez saŭ lat. augurátio, -ónis). Cod. Vor. Urare.
• uricĭúne f. (d. urît). Defectu de a fi urît (la față): uricĭunea luĭ Voltaire. Defectu de a fi odios: uricĭunea uneĭ fapte. Ființă urîtă: cine e uricĭunea asta? – Rar urîcĭune (vest). V. cĭumă, holéră.

Antonime urâciune

• Urâciune ≠ frumusețe

Sinonimul cuvântului urâciune

Testează-te!