Dicționar de sinonime
Sinonime urcuș
Cuvântul „urcuș” are următoarele sinonime:
urcuș ( substantiv )
- suiș
- pantă
- ascensiune
- progres
- înaintare
Sinonime Apropiate
- înaintare - avansare, progres, evoluție, propășire, mers-înainte, ridicare, promovare, înălțare, ascensiune
- ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- progresie - creștere, înaintare
- suiș - urcuș, urcare
- evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
- avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
- mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
- coborâș - pantă, coastă, povârniș, pripor
- povârniș - pantă, coastă, deal
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- pripor - pantă, povârniș, clin
- promova - a avansa, a înainta, a progresa, a trece (clasa), a absolvi, a termina
- coborâtor - înclinat, povârnit, în pantă, descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, epigon
- suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
Dex urcuș
- URCÚȘ, urcușuri, 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + -uș.
- URCÚȘ, urcușuri, 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + -uș.
- URCÚȘ, urcușuri, Faptul de a urca; loc, drum care este în pantă, care urcă. Aerul se rărea o dată cu urcușul răcoros și umed. C. PETRESCU, S. 215. Am intrat în pădure și am început să urcăm. Era un urcuș greu. GALACTION, O. I 205. După trei ceasuri de urcuș, printre stînci, cîrmim la stînga. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. Buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, P. 50. ◊ În urcuș = în sus, în pantă, în urcare. Drumul duce în urcuș. STANCU, D. 16.
- URCÚȘ ~uri n. Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă; suiș. /a (se) urca + suf. ~uș
- urcuș n. urcare pe un munte.
- urcúș m. Suiș (locu și acțiunea): începem urcușu.
- URCÚȘ s. v. suiș.
- URCUȘ suiș. (~ muntelui.)
- Urcuș ≠ coborâș
- urcuș, urcușuri primele efecte resimțite după ingerarea unui drog.
Antonime urcuș
- Urcuș ≠ coborâș