Dicționar de sinonime
Sinonime urgie
Cuvântul „urgie” are următoarele sinonime:
urgie ( substantiv )
- dezastru
- exil
- exilare
- pribegie
- surghiun
- surghiunire
- calamitate
- catastrofă
- flagel
- grozăvie
- năpastă
- nenorocire
- pacoste
- potop
- prăpăd
- pustiire
- sinistru
- prăpădenie
- blestem
- mânie
- potopenie
- topenie
- pustieșag
- pustiit
- sodom
- prăpădeală
- pierzare
- pustiiciune
- pârjol
- plagă
- ură
- furie
Sinonime Apropiate
- grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru
- potop - diluviu, inundație, revărsare, dezastru, catastrofă, prăpăd, urgie, noian, mulțime
- flagel - nenorocire, dezastru, pacoste, calamitate, boală, epidemie, ciumă
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
- tragedie - piesă, dramă, operă dramatică, dezastru, calamitate, catastrofă, nenorocire, durere
- potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
- procedură - practică, formalitate, manieră
- tabiet - deprindere, apucătură, nărav, obicei, manie
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- foc - flacără, văpaie, vâlvătaie, pălălaie, căldură, arșiță, dogoare, incendiu, pârjol
- funest - nefast, dezastruos, catastrofal, nenorocit, trist, jalnic, mizerabil
- furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
- grandomanie - înfumurare, aroganță, orgoliu
Dex urgie
- URGÍE, urgii, 1. Nenorocire mare; năpastă. ◊ De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – orgia.
- URGÍE, urgii, 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ◊ De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – orgia.