Dicționar de sinonime
Sinonime urma
Cuvântul „urma” are următoarele sinonime:
urma ( verb )
- a sledi
- însoți
- perinda
- continua
- trebui
- a se înșira
- a se înșirui
- a se perinda
- a se rândui
- a se succeda
- a-i succeda
- studia
- frecventa
- rezulta
- decurge
- conforma
- respecta
- a însoți
- a întovărăși
- a se scurge
- a se petrece
- a continua
- a relua
- a fi
- a trebui
- a face
- a studia
- a frecventa
- a însemna
- a reieși
- a rezulta
- a se desprinde
- a decurge
- a proveni
- a purcede
- a veni
- a curge
- a asculta
- a se conforma
- a se supune
- a respecta
- a veni după
- a succeda
- a se produce
- a se desfășura
- a umbla la
- urmă
Sinonime Apropiate
- reieși - a rezulta, a decurge, a izvorî, a deriva, a urma
- asculta - a auzi, a percepe, a urmări, a audia, a da ascultare, a se supune, a se conforma, a executa, a examina
- conforma - a se supune, a asculta, a urma, a se potrivi, a se adapta
- frecventa - a vizita, a umbla, a merge (mereu), a urma (regulat)
- ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
- întâmpla - a se petrece, a se desfășura, a se produce, a fi, a avea loc, a surveni, a se realiza, a se înfăptui, a se face
- conformism - supunere, obediență, slugărnicie, ascultare, urmare (întocmai)
- desfășura - a întinde, a derula, a așterne, a desface, a se petrece, a se perinda, a succeda, a se înlănțui, a evolua
- evolua - a progresa, a înainta, a propăși, a (se) dezvolta, a crește, a se desfășura, a se petrece, a decurge
- disciplină - ordine, rânduială, regulă, supunere, ascultare, conformare, domeniu, ramură, sector
- alinia - a înșirui, a înșira, a ordona, a rândui, a aranja
- apoi - după aceea, pe urmă, în continuare, deci, așadar, prin urmare
- călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
- cerceta - a examina, a analiza, a investiga, a studia, a urmări, a explora, a scruta, a căuta, a se documenta
- consecință - urmare, efect, repercusiune, rezultat
Dex urma
- URMÁ, urmez, I. 1. și A merge în urma cuiva; a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. A merge înainte pe un anumit traseu, pe un anumit drum. ♦ și A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după o idee, un principiu etc.; a urmări; a se conforma. 3. și A frecventa o formă de învățământ. 4. și A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. și A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.