Dicționar de sinonime
Sinonime uter
Cuvântul „uter” are următoarele sinonime:
uter ( substantiv )
- mitră
- sân
- pântece
- matcă
- plod
- mătrice
- zgău
Sinonime Apropiate
- zdravăn - voinic, puternic, vânjos, robust, solid, rezistent, tare, sănătos, teafăr
- matiță - matcă, sân
- sănătate - validitate, vigoare, putere, fii sănătos!, salut!, cu bine!
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- regină - suverană, matcă, damă (șah)
- sacrament - taină, împărtășanie, cuminecătură
- sceptru - domnie, putere, monarhie
- seca - a usca, a asana, a se evapora, a se istovi, a se vlăgui, a se pierde, a se veșteji
- spital - clinică, sanatoriu, casă de sănătate, lazaret
- tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
- tată - mamelă, sân, piept, uger
- valid - sănătos, teafăr, zdravăn, autentic, bun, valabil, just
- val - talaz, trâmbă, undă, sul, vălătuc, meterez, șanț, cumpănă, încercare
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- viril - bărbătesc, viguros, forte, tare, puternic
Dex uter
- ÚTER, utere, Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din uterus, uterus.
- ÚTER, utere, Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din uterus, utérus.
- ÚTER, utere, Organ genital al femelei animalelor superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. Uterul are aspectul unui sac cu pereții groși, musculoși. ANATOMIA 248.
- ÚTER Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. .
- ÚTER1 organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat. uterus, fr. utérus)
- ÚTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus
- *úter n., pl. e (lat. úterus). Anat. Locu copiluluĭ în pîntece.
- UTER2(O)- elem. „uter”. (< fr. utér/o/-, lat. uterus)
- ÚTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)
- UTER mitră, ( și ) sîn, pîntece, ( și ) matcă, plod, mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)