Dicționar de sinonime
Sinonime vânătoare
Cuvântul „vânătoare” are următoarele sinonime:
vânătoare ( substantiv )
- vânat
- vânare
- vânătorie
- vânăție
Sinonime Apropiate
Dex vânătoare
- VÂNĂTOÁRE, vânători, Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – venatoria.
- VÂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. /<lat. venatoria
- vânătoare f. 1. acțiunea de a vâna și efectul ei: o vânătoare de lupi; 2. vânat, prins sau ucis; 3. ocupațiune cu vânatul: s’a dus la vânătoare. .
- VÎNĂTOÁRE, vînători, Acțiunea de a vîna și rezultatul ei. Oprea, baciul... și-a adus aminte de zilele tinereții, de vînătorile lui cu tata. GALACTION, O. I 64. Doar la vînători, de două-trei ori pe iarnă, făceam drumuri împreună. C. PETRESCU, S. 123. Rămîi aici pînă la noapte cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Tot pe cale, pe cărare, în codru, la vînătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 81. Avion de vînătoare avion. Corn de vînătoare corn2 (I 3). ♦ Urmărire polițienească severă a celor bănuiți de acțiuni subversive. Cum puseră piciorul pe pămîntul sacru, începură vînătoarea după republicani. CARAGIALE, la CADE. ♦ Pîndirea și prinderea prăzii de către animalele sălbatice. Blînzi musafiri ai omului sărman, Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. Sub codru pe potică Stă un urs la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 154.
Sinonimul cuvântului vânătoare