Dicționar de sinonime
Sinonime văicări
Cuvântul „văicări” are următoarele sinonime:
văicări ( verb )
- a se văita
- a se lamenta
- a se tângui
Alte sinonime:
- văita
- a se boci
- a se căina
- a [se] jeli
- a [se] jelui
- a se plânge
- a se aoli
- a se mișeii
- a se olălăi
- a se olecăi
- a se plângătui
- a se scârbi
- a se văiera
- a se văina
- a se vălăcăi
- a [se] cânta
- a [se] dăuli
- a se frăsui
- a se glăsi
- a se glăsui
- a văita
Sinonime Apropiate
- văita - a se lamenta, a se tângui, a jeli, a plânge, a boci, a se văicări
- văicăreală - plângere, lamentare, tânguire, jelire, bocire, văitare
- geme - a se tângui, a se lamenta, a suspina, a se văita, a fi supraîncărcat, a fi plin
- căina - a se tângui, a se jelui, a se lamenta, a boci, a se văicări, a compătimi, a se căi, a deplânge
- jeli - a plânge, a boci, a se văita, a se lamenta, a căina, a jelui
- lamenta - a se văita, a se plânge, a se jelui
- boci - a plânge, a se tângui, a lăcrima, a se văita
- smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
- geamăt - scâncet, vaiet, suspin, icnet, oftat, tânguire
- jalnic - trist, dureros, sfâșietor, de plâns, lugubru, funerar, sinistru, deplorabil, lamentabil
- negocia - a trata, a discuta, a trafica, a parlamenta
- bocet - plângere, tânguire, jelanie
- elegie - melancolie, jeluire, tânguire, jelire, tristețe
- ieremiadă - tânguire, plânsei, văicăreală, jeluire
- vaiet - geamăt, plânsei, vaier, bocet, tânguire
Dex văicări
- VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ A manifesta o falsă desperare. – Din vai.
- VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. ( și ) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ A manifesta o falsă desperare. – Din vai.
- VĂICĂRÍ, văicăresc, IV. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) IV.
- A SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai
- văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. .
- VĂICĂRÁ I văicări.
- VĂICĂLÍ IV văicări.
- văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.
- văicăresc, -ream 1
- VĂICĂRÍ vb. v. văita.