Dicționar de sinonime

Sinonime vandal

Cuvântul „vandal” are următoarele sinonime:

vandal ( substantiv )
  • barbar
  • distrugător
  • devastator
vandal ( adjectiv )
  • distrugător
  • barbar
  • devastator


Sinonime Apropiate

  • nimicitor - distrugător, pustiitor, devastator, potopitor
  • distrugător - nimicitor, devastator, dezastruos, pustiitor, ruinător
  • vandalism - distrugere, nimicire, barbarie
  • sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
  • ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
  • virulent - vătămător, distrugător, morbid
  • zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
  • fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
  • inuman - neomenos, feroce, crud, barbar
  • mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant
  • neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
  • cruzime - neomenie, sălbăticie, ferocitate, banditism, barbarie, monstruozitate
  • dăunător - stricător, păgubitor, vătămător, distrugător, pernicios
  • distructiv - nimicitor, distrugător, ruinător
  • sălbatic - nedomesticit, pădureț, neîmblânzit, crud, animalic, barbar, inuman, înfricoșător, necivilizat

Dex vandal

  • VANDÁL, -Ă, vandali, -e, , 1. (Persoană) care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au emigrat în V de pe țărmurile Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat, desființat de armatele bizantine. 2. (Om) necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din vandale.
  • VANDÁL, vandali, 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în V de pe țărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat și de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt și distrugând numeroase valori culturale și artistice ale antichității. 2. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale și artistice. – Din vandale.
  • VANDÁL, vandali, 1. Persoană făcînd parte din vechiul trib de origine germanică care a coborît în secolul al V-lea de pe țărmul mării Baltice și a distrus parte a Imperiului roman de răsărit. 2. Persoană necivilizată care distruge valorile culturale și artistice. barbar. Beciuri gigantice, pe care, oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa. NEGRUZZI, S. I 183.
  • VANDÁL 1. Membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul roman de răsărit, producând mari distrugeri. 2. Cel care are o comportare necivilizată (față de operele și bunurile culturii). .


Sinonimul cuvântului vandal

Sinonimul cuvântului vandal


Testează-te!