Dicționar de sinonime
Sinonime vanitos
Cuvântul „vanitos” are următoarele sinonime:
vanitos ( adjectiv )
- orgolios
- arogant
- îngâmfat
- încrezut
- ambițios
- plin de sine
- trufaș
- măreț
Alte sinonime:
- fudul
- grandoman
- infatuat
- înfumurat
- megaloman
- mândru
- semeț
- țanțoș
- prezumțios
- suficient
- țâfnos
- falnic
- fălos
- închipuit
- pâșin
- măros
- nărtos
- fumuros
- preaînălțat
- zadarnic
- bățos
- înțepat
- scrobit
- insolent
- pretențios
- deșert
Sinonime Apropiate
- infatuat - îngâmfat, înfumurat, trufaș, orgolios, arogant, vanitos
- fudul - îngâmfat, arogant, trufaș, încrezut
- mândru - îngâmfat, fudul, trufaș, grandoman, înfumurat, orgolios, semeț, vanitos, chipeș
- trufaș - fudul, îngâmfat, înfumurat, infatuat, arogant, semeț, mândru
- țanțoș - încrezut, îngâmfat, arogant, fudul, semeț
- falnic - măreț, impresionant, grandios, impozant, arătos, splendid, semeț, trufaș, mândru
- grandoman - înfumurat, megaloman, îngâmfat, infatuat, încrezut, semeț
- înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
- măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
- ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
- boieros - trufaș, arogant, fudul
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- splendid - minunat, admirabil, măreț, superb, magnific, strălucit, uimitor, excepțional, grandios
Dex vanitos
- VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, Plin de vanitate; orgolios, îngâmfat, înfumurat, trufaș. – Din vaniteux.
- VANITÓS, -OÁSĂ, vanitoși, -oase, (Despre persoane și despre însușirile lor) Plin de vanitate; înfumurat, îngîmfat, trufaș. Afemeiat vanitos, era mîndru să se însoare cu o femeie atît de frumoasă. CAMIL PETRESCU, N. 47. Avînd o voință slabă... va ajunge la un amor propriu bolnăvicios, timid, vanitos și reflexiv. GHEREA, ST. CR. II 298. ◊ (Substantivat) Un asemenea vanitos, cu dibăcie folosit, multe și mari servicii le-ar putea mijloci. C. PETRESCU, A. R. 17.
- VANITÓS, -OÁSĂ Trufaș; înfumurat, îngâmfat. .
- VANITÓS, -OÁSĂ plin de vanitate; orgolios, trufaș; înfumurat. (< fr. vaniteux)
- VANITÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaș; infatuat. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă vanitate. /<fr. vaniteux
- vanitos a. plin de vanitate: om vanitos. ║ m. cel ce se crede mai presus decât merită.
- *vanitós, -oásă adj. (fr. vaniteux, d. vanité, vanitate). Plin de vanitate, deșert: om vanitos. Adv. Cu vanitate: a-țĭ arăta vanitos bogățiile.
- VANITÓS adj. v. îngâmfat.
- VANITOS fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, prezumțios, suficient, ( și ) măreț, ( și ) țîfnos, falnic, fălos, închipuit, ( și ) pîșin, (prin ) măros, (prin ) nărtos, fumuros, preaînălțat, zadarnic, bățos, înțepat, scrobit. (Ce te ții așa ~?; un om ~.)
- Vanitos ≠ modest, simplu
Antonime vanitos
- Vanitos ≠ modest, simplu