Dicționar de sinonime

Sinonime veșmânt

Cuvântul „veșmânt” are următoarele sinonime:

veșmânt ( substantiv )

Alte sinonime:

Sinonime Apropiate

îmbrăcăminte - haină, strai, veșmânt, garderobă, port, costum, vestimentație, ținută, înveliș
haină - îmbrăcăminte, veșmânt, strai, veston, surtuc, sacou
îmbrăca - a echipa, a înveșmânta, a-și pune haina, a înveli, a acoperi, a capitona, a tapisa
costum - haină, îmbrăcăminte, port
sacou - vestă, haină, surtuc
vestimentație - îmbrăcăminte
veston - haină, surtuc, sacou
zeghe - ghebă, dimie, haină
galanterie - curtenie, curtoazie, amabilitate, gentilețe, obiecte, mărunțișuri, îmbrăcăminte (în magazine)
mintean - haină, veston
echipament - efecte, îmbrăcăminte
garderobă - îmbrăcăminte, vestiar
halat - capot, haină lungă, unealtă, sculă

VEȘMẤNT, veșminte, Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la ) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. ♦ (La ) Odăjdii. – vestimentum.
VEȘMÂNT ~ínte n. pop. 1) Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai. 2) la pl. Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentație. /<lat. vestimentum
veșmânt n. 1. haină; fig. cuvântul e veșmântul cugetării; 2. pl. odăjdii. .
VESMẤNT veșmânt.
VESTMẤNT veșmânt.
VEȘTMẤNT veșmânt.
VESTMÂNT veșmânt.
VESMÎ́NT veșmînt.
VEȘMÎ́NT, veșminte, Orice obiect de îmbrăcăminte; (la ) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, D. 177. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424. ◊ Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau alb. PAS, L. II 156. Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20. – Variante: veștmînt (SADOVEANU, O. III 216, EMINESCU, O. I 226, ALEXANDRESCU, P. 135), vestmînt (C. PETRESCU, C. V. 238, COȘBUC, P. I 112, CARAGIALE, O. III 92), vesmînt (DUMITRIU, N. 6)
VEȘTMÎ́NT vesmînt.

Sinonimul cuvântului veșmânt