Sinonime vehemență

Cuvântul „vehemență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
• impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
• răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
• fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
• furie - pornire, mânie, înverșunare, dezlănțuire, turbare, patimă
• entuziasm - avânt, ardoare, înflăcărare, elan, însuflețire, aprindere, înfocare, exaltare, animație
• ieșire - poartă, ușă, deschidere, soluție, dezlegare, eliberare, scăpare, reacție, violență
• japcă - forță, violență
• forță - putere, tărie, dinamism, vigoare, energie, capacitate, violență, presiune, constrângere
• fierbințeală - dogoreală, arșiță, căldură, dogoare, caniculă, febră, temperatură, călduri, înflăcărare
• foc - flacără, văpaie, vâlvătaie, pălălaie, căldură, arșiță, dogoare, incendiu, pârjol
• grozăvie - nenorocire, calamitate, oroare, flagel, dezastru, năpastă, prăpăd, pustiire, sinistru

Dex vehemență

• VEHEMÉNȚĂ Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din véhémence, vehemenda.
• VEHEMÉNȚĂ Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din véhémence, vehementia.
• VEHEMÉNȚĂ Violență, impetuozitate; înfocare. Articolele lui Eminescu, păstrînd ordinea de totdeauna a gîndirii și stilul impecabil, se distingeau acum printr-o vehemență spumegătoare. CĂLINESCU, E. 356. Cîrciumarul, văzînd că s-au încurcat lucrurile, își făcu treabă la tejghea, dăscălindu-și ajutorul cu mai multă vehemență. REBREANU, R. I 136. Am fost aproape cu vehemență de altă părere. IBRĂILEANU, A. 104.
• VEHEMÉNȚĂ Violență, impetuozitate; înfocare. .
• VEHEMÉNȚĂ violență, impetuozitate; înfocare. (< fr. véhémence, lat. vehementia)
• VEHEMÉNȚĂ f. Forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor; ardoare; impetuozitate. /<lat. vehementia, fr. véhémence
• vehemență f. mișcare impetuoasă, violență.
• *veheménță f. (lat. vehementia). Ardoare, pornire vehementă: vehemența unuĭ discurs. V. violență.
• VEHEMÉNȚĂ s. 1. violență, virulență. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violență. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Își susține opinia cu ~.)
• VEHEMENȚĂ 1. violență, virulență. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violență. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Își susține opinia cu ~.)

Sinonimul cuvântului vehemență

Testează-te!