Sinonime venerabil

Cuvântul „venerabil” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• apreciat - stimat, respectat, prețuit, onorat
• inestimabil - neprețuit, extrem de scump, colosal, fără preț
• necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
• nesocotit - nechibzuit, necugetat, imprudent, nesăbuit, irațional, neprevăzător, disprețuit, desconsiderat, nerespectat
• disgrațiat - desconsiderat, disprețuit, subestimat, subapreciat
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• prob - cinstit, corect, cumsecade
• uluitor - nemaipomenit, extraordinar, impresionant, teribil
• umilit - umil, smerit, supus, înjosit, desconsiderat, dezonorat
• fenomenal - uimitor, formidabil, enorm, colosal, fabulos, uluitor, nemaipomenit, extraordinar, fantastic
• gustat - apreciat, prețuit, plăcut
• incorect - inexact, greșit, eronat, necinstit, neonest, coruptibil, ilegal, imoral
• incorigibil - onest, dintr-o bucată, inflexibil, cinstit, moral, integru
• integru - cinstit, onest, corect
• înjosit - umilit, batjocorit, dezonorat, trivial, decăzut, depravat

Dex venerabil

• VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, , 1. (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. 2. (La catolici) Titlu dat unui candidat la beatificare și canonizare, înainte de a deveni fericit și apoi sfânt. – Din vénération.
• VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, (Adesea substantivat) Care inspiră cel mai profund respect, care este vrednic de o stimă, de o considerație deosebită. ◊ Vârstă venerabilă, se spune despre vârsta unui om foarte bătrân. – Din vénération.
• VENERÁBIL, -Ă, venerabili, -e, Care inspiră respect, care este vrednic de cinste, de stimă, de considerație. Mi-am auzit numele pronunțat de venerabila barbă albă de pe catedră. GALACTION, O. I 58. Caii pe cari dorise să joace «venerabila prietenă» au rămas pe drum. CAMIL PETRESCU, U. N. 177. Purta o venerabilă barbă albă pînă la brîu. BART, E. 171. Vederea venerabilă a acestui bătrîn boier, respectat de toată țara insuflă slujitorilor un sintiment de compătimire. BĂLCESCU, O. I 189. Bătrînii albi și venerabili. BOLLIAC, O. 45. ◊ (Substantivat; glumeț) Cum intru, se scoală cu respect și mă poftește pe fotei. «Venerabile»-n sus, «venerabile»-n jos. CARAGIALE, O. I 110.
• VENERÁBIL, -Ă Demn de considerație, de respect, de venerație. .
• VENERÁBIL, -Ă (și s.) demn de înaltă considerație, de respect, de venerație. (< fr. vénérable, lat. venerabilis)

Antonime venerabil

• Venerabil ≠ abject, detestabil

Sinonimul cuvântului venerabil

Testează-te!