Sinonime verb

Cuvântul „verb” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
• grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• vocabulă - vorbă, cuvânt, termen
• grăi - a vorbi, a zice, a spune, a glăsui, a cuvânta, a comunica
• cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
• promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
• voce - glas, timbru, ton, exprimare
• guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
• limbut - flecar, guraliv, vorbăreț, palavragiu
• neologism - termen nou, cuvânt recent
• alocuțiune - cuvântare, vorbire, discurs, logos
• discurs - cuvântare, alocuțiune, expunere, conferință, logos
• expozeu - expunere, comunicare, cuvântare, alocuțiune, vorbire
• expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz

Dex verb

• VERB, verbe, 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (; la ) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din verbe, verbum.
• VERB, verbe, 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, procese sub formă de acțiuni sau stări. Înțelegem prin conjugare totalitatea schimbărilor formale (de persoană, număr, mod, timp), suferite de verb în cursul vorbirii pentru a exprima diverse raporturi sub care este privită acțiunea. IORDAN, L. R. 449. La 1870-1880 încă se rima substantiv cu substantiv și verb cu verb. SADOVEANU, E. 79. ◊ Verb tranzitiv tranzitiv. Verb folosit absolut absolut1. Verb reflexiv reflexiv. Verb intranzitiv intranzitiv. 2. (Poetic, numai la ) Cuvînt, mijloc, fel de exprimare; limbaj. Aș vrea să aibă verbul meu un rost. BENIUC, V. 87. Să-mi fie verbul limbă De flăcări vaste ce distrug. ARGHEZI, V. 147. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge totdeauna drept la inima țăranului și o modelează după intențiile lui. REBREANU, R. II 86. – și: (neobișnuit) verburi (NEGRUZZI, S. I 9).
• VERB 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (Poet.; la ) Cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. .
• VERB 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (poet.; ) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. 3. (inform.) parte a unei instrucțiuni care precizează întrebările puse unui ordinator. (< fr. verbe, lat. verbum)

Sinonimul cuvântului verb

Testează-te!