Dicționar de sinonime

Sinonime veridic

Cuvântul „veridic” are următoarele sinonime:

veridic ( adjectiv )
  • adevărat
  • aievea
  • autentic
  • cert
  • nescornit
  • netăgăduit
  • pozitiv
  • real
  • sigur
  • veritabil
  • verosimil


Sinonime Apropiate

  • adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
  • cert - sigur, neîndoielnic, adevărat, pozitiv, veridic, concret, palpabil, real, ferm
  • aievea - adevărat, sigur, real, autentic, concret
  • sadea - adevărat, veritabil, curat, autentic, veridic
  • adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
  • get-beget - adevărat, neaoș, veritabil, autentic, sadea
  • problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
  • firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
  • aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
  • improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
  • incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
  • incertitudine - îndoială, nesiguranță
  • incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
  • indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
  • indubitabil - neîndoios, sigur, cert, hotărât

Dex veridic

  • VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din véridique, veridicus.
  • VERÍDIC, -Ă, veridici, -e, Care este conform cu adevărul; care înfățișează realitatea; adevărat, real. Să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. ◊ (Adverbial) Manolachi spune veridic lucruri pe care le-a văzut cu ochii săi. IORGA, L. II 102.
  • VERÍDIC, -Ă Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. .
  • VERÍDIC, -Ă adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus)
  • VERÍDIC ~că (~ci, ~ce) Care este în concordanță cu adevărul; conform adevărului; autentic; veritabil. Mărturie ~că. /<fr. veridique, lat. veridicus
  • veridic a. 1. care spune obișnuit adevărul: om veridic; 2. conform adevărului: mărturie veridică.
  • *verídic, -ă adj. (lat. veridicus, d. verus, adevărat, și ducere, a zice). Care spune din obișnuință adevăru: om veridic. Conform adevăruluĭ: mărturie veridică. Adv. În mod veridic.
  • VERÍDIC adj. v. adevărat.
  • VERIDIC adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veritabil. (Un lucru ~.)
  • Veridic ≠ neveridic


Antonime veridic

  • Veridic ≠ neveridic


Sinonimul cuvântului veridic

Sinonimul cuvântului veridic


Testează-te!