Dicționar de sinonime
Sinonime veridic
Cuvântul „veridic” are următoarele sinonime:
veridic ( adjectiv )
- adevărat
- aievea
- autentic
- cert
- nescornit
- netăgăduit
- pozitiv
- real
- sigur
- veritabil
- verosimil
Sinonime Apropiate
- adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
- cert - sigur, neîndoielnic, adevărat, pozitiv, veridic, concret, palpabil, real, ferm
- aievea - adevărat, sigur, real, autentic, concret
- sadea - adevărat, veritabil, curat, autentic, veridic
- adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
- get-beget - adevărat, neaoș, veritabil, autentic, sadea
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
- improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
- incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
- incertitudine - îndoială, nesiguranță
- incontestabil - sigur, cert, evident, categoric, indiscutabil
- indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
- indubitabil - neîndoios, sigur, cert, hotărât
Dex veridic
- VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din véridique, veridicus.
- VERÍDIC, -Ă, veridici, -e, Care este conform cu adevărul; care înfățișează realitatea; adevărat, real. Să-ți povestesc o mică întîmplare absolut veridică. CARAGIALE, O. VII 295. ◊ (Adverbial) Manolachi spune veridic lucruri pe care le-a văzut cu ochii săi. IORGA, L. II 102.
- VERÍDIC, -Ă Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. .
- VERÍDIC, -Ă adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus)
- VERÍDIC ~că (~ci, ~ce) Care este în concordanță cu adevărul; conform adevărului; autentic; veritabil. Mărturie ~că. /<fr. veridique, lat. veridicus
- veridic a. 1. care spune obișnuit adevărul: om veridic; 2. conform adevărului: mărturie veridică.
- *verídic, -ă adj. (lat. veridicus, d. verus, adevărat, și ducere, a zice). Care spune din obișnuință adevăru: om veridic. Conform adevăruluĭ: mărturie veridică. Adv. În mod veridic.
- VERÍDIC adj. v. adevărat.
- VERIDIC adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veritabil. (Un lucru ~.)
- Veridic ≠ neveridic
Antonime veridic
- Veridic ≠ neveridic