Dicționar de sinonime

Sinonime veritabil

Cuvântul „veritabil” are următoarele sinonime:

veritabil ( adjectiv )
  • adevărat
  • autentic
  • curat
  • neaoș
  • sadea
  • get-beget
  • nefalsificat
  • original
  • bun
  • patent
  • natural
  • aievea
  • cert
  • nescornit
  • netăgăduit
  • pozitiv
  • real
  • sigur
  • veridic
  • pur
  • genuin


Sinonime Apropiate

  • adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
  • cert - sigur, neîndoielnic, adevărat, pozitiv, veridic, concret, palpabil, real, ferm
  • sadea - adevărat, veritabil, curat, autentic, veridic
  • get-beget - adevărat, neaoș, veritabil, autentic, sadea
  • aievea - adevărat, sigur, real, autentic, concret
  • genuin - natural, curat, pur, veritabil
  • nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
  • natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
  • adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
  • dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat
  • problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
  • firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
  • aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
  • improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
  • incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare

Dex veritabil

  • VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din véritable.
  • VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, Adevărat, real, autentic. Echipele de muncitori... sînt dovada unei veritabile hărnicii. SAHIA, U.R.S.S. 54.
  • VERITÁBIL, -Ă Adevărat, real; autentic. .
  • VERITÁBIL, -Ă conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)
  • VERITÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform adevărului; veridic; autentic. O întâmplare ~ă. 2) Care nu este imitat; fără impurități; curat; pur. Aur ~. /<fr. véritable
  • veritabil a. adevărat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabilă.
  • *veritábil, -ă adj. (fr. véritable, d. lat. veritas, adevăr). Adevărat, nu falsificat: vin, aur veritabil.
  • VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
  • VERITABIL 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, ( și ) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, genuin. (Cafea ~.)
  • Veritabil ≠ neautentic, neveritabil


Antonime veritabil

  • Veritabil ≠ neautentic, neveritabil


Sinonimul cuvântului veritabil

Sinonimul cuvântului veritabil


Testează-te!