Dicționar de sinonime
Sinonime veritabil
Cuvântul „veritabil” are următoarele sinonime:
veritabil ( adjectiv )
- adevărat
- autentic
- curat
- neaoș
- sadea
- get-beget
- nefalsificat
- original
- bun
- patent
- natural
- aievea
- cert
- nescornit
- netăgăduit
- pozitiv
- real
- sigur
- veridic
- pur
- genuin
Sinonime Apropiate
- adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
- cert - sigur, neîndoielnic, adevărat, pozitiv, veridic, concret, palpabil, real, ferm
- sadea - adevărat, veritabil, curat, autentic, veridic
- get-beget - adevărat, neaoș, veritabil, autentic, sadea
- aievea - adevărat, sigur, real, autentic, concret
- genuin - natural, curat, pur, veritabil
- nativ - înnăscut, natural, congenital, firesc, curat, pur, nefalsificat
- natural - elementar, firesc, curat, pur, nativ, frust, genuin, neamestecat, necorupt
- adevăr - realitate, veridicitate, veracitate, real, autenticitate, exactitate, justețe
- dubios - suspect, îndoielnic, nesigur, incert, echivoc, necurat
- problematic - nesigur, îndoielnic, incert, ipotetic
- firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
- aidoma - întocmai, aievea, deopotrivă, la fel, veridic
- improbabil - nesigur, incert, îndoielnic
- incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
Dex veritabil
- VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din véritable.
- VERITÁBIL, -Ă, veritabili, -e, Adevărat, real, autentic. Echipele de muncitori... sînt dovada unei veritabile hărnicii. SAHIA, U.R.S.S. 54.
- VERITÁBIL, -Ă Adevărat, real; autentic. .
- VERITÁBIL, -Ă conform cu adevărul; adevărat, real; autentic. ◊ pur, neamestecat cu nimic. (< fr. véritable)
- VERITÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este în corespundere cu adevărul; conform adevărului; veridic; autentic. O întâmplare ~ă. 2) Care nu este imitat; fără impurități; curat; pur. Aur ~. /<fr. véritable
- veritabil a. adevărat, real (aplicat la lucruri): calitate veritabilă.
- *veritábil, -ă adj. (fr. véritable, d. lat. veritas, adevăr). Adevărat, nu falsificat: vin, aur veritabil.
- VERITÁBIL adj. 1. v. adevărat. 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. natural.
- VERITABIL 1. adevărat, aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic. (Un lucru ~.) 2. adevărat, autentic, curat, neaoș, ( și ) sadea, get-beget. (Moldovean ~.) 3. adevărat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Artă ~.) 4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur ~.) 5. natural, pur, genuin. (Cafea ~.)
- Veritabil ≠ neautentic, neveritabil
Antonime veritabil
- Veritabil ≠ neautentic, neveritabil