Dicționar de sinonime
Sinonime viciu
Cuvântul „viciu” are următoarele sinonime:
viciu ( substantiv )
- defect
- patimă
- nărav
- pasiune
- boală
- corupție
- cusur
- deficiență
- imperfecțiune
- insuficiență
- lacună
- lipsă
- meteahnă
- neajuns
- păcat
- scădere
- slăbiciune
- carență
- racilă
- tară
- beteșug
- hibă
- madea
- teahnă
- ponos
- greșeală
- lichea
- nedesăvârșire
- răutate
- dar
- pârțag
- învăț
- natură
- nărăvie
- parfie
- băsău
- decadență
- decădere
- depravare
- desfrânare
- desfrâu
- destrăbălare
- dezmăț
- imoralitate
- perdiție
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- stricăciune
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
Sinonime Apropiate
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- corupție - desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție, decadență, stricăciune, venalitate
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- deficiență - neajuns, lipsă, defect
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
Dex viciu
- VÍCIU, vicii, 1. Defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.) ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.
- VÍCIU, vicii, 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. – Din vice, vitium.
Antonime viciu
- Viciu ≠ virtute
Sinonimul cuvântului viciu