Dicționar de sinonime
Sinonime vindecător
Cuvântul „vindecător” are următoarele sinonime:
vindecător ( adjectiv )
- curativ
- întremător
- lecuitor
- tămăduitor
- vrăciuitor
Sinonime Apropiate
- curativ - lecuitor, tămăduitor, vindecător
Dex vindecător
- VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + -ător.
- VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, Care are însușirea de a alina sau de a vindeca. Scrisul lui și-l voia ca un balsam vindecător. C. PETRESCU, C. V. 122. Îmi doream un somn adine și vindecător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 9. Un izvor a cărui apă avea putere vindecătoare. ȘEZ. III 236. ◊ (Substantivat) Vindecătoru-ngriji-va de rană și asupra-i va pune leacuri alese. MURNU, I. 73.
- VINDECĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care vindecă; cu proprietatea de a vindeca; tămăduitor; lecuitor. /v. a vindeca
- vindecător a. și m. care vindecă.
- VINDECĂTÓR adj. v. curativ.
- VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămăduitor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
- vindecător CURATIV.
- VINDECĂTOR întremător, lecuitor, tămăduitor, vrăciuitor. (O cură ~.)
- vindecătoare USTUROIȚĂ.
Sinonimul cuvântului vindecător