Dicționar de sinonime
Sinonime virtuoz
Cuvântul „virtuoz” are următoarele sinonime:
virtuoz ( substantiv )
- maestru
- as
- celebritate
- expert
Sinonime Apropiate
- maestru - meșter, maistru, expert, magistru
- magistru - maestru, expert, profesor
- savant - erudit, învățat, maestru, creator
- stea - astru, planetă, vedetă, star, celebritate, soartă, destin, ursită, noroc
- vedetă - star, artist, celebritate
- faimă - renume, glorie, celebritate, prestigiu, reputație, fală, veste, zvon, vorbe
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- învățător - dascăl, maestru, perceptor, îndrumător, povățuitor
- maistru - meșter, maestru
- as - maestru, fruntaș
- competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
- cunoscător - specialist, expert, știutor
- experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
Dex virtuoz
- VIRTUÓZ, virtuozi, Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical sau, , tehnica unei arte. – Din virtuoso, virtuose.
- VIRTUÓZ, virtuozi, Persoană care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical sau, , tehnica unei arte. – Din virtuoso, virtuose.
- VIRTUÓZ, -OÁZĂ și virtuos2.
- VIRTUÓZ Muzician, cântăreț care stăpânește perfect tehnica unui instrument muzical, dând dovadă de o aptitudine deosebită și de talent. ♦ Cel care are talente deosebite într-o artă oarecare. .
- VIRTUÓZ I. interpret care stăpânește la perfecțiune tehnica execuției muzicale sau (p. ext.) a unei arte. II. foarte abil în meseria sa. (< it. virtuoso, fr. virtuose)
- virtuóz, -ă Cu calități de virtuoz ◊ „Tălmăcirea lui Mozart a fost savuroasă, adăugând fidelității față de litera textului o anume exuberanță virtuoză.” 29 III 74 p. 4 (din virtuoso; virtuose)
- VIRTUÓZ ~i m. Persoană care demonstrează o tehnică superioară în mânuirea unui instrument muzical. /<it. virtuoso, fr. virtuose
- virtuoz m. muzicant de talent.
- *virtuós, -oásă adj. (lat. virtuosus; fr. vertueux; it. virtuoso. V. vîrtos). 1. Plin de virtute: om virtuos, faptă virtuoasă. 2. (după it.). Care știe să cînte foarte bine dintr’un instrument muzical (și fig. priceput în ceva): Paganini fu un mare virtuos (saŭ virtuoz, fem. -oză). Adv. Cu virtute: a trăi virtuos.