Dicționar de sinonime

Sinonime virtute

Cuvântul „virtute” are următoarele sinonime:

virtute ( substantiv )
  1. caracter, moralitate, corectitudine, integritate
  2. calitate, însușire, proprietate
Alte sinonime:
  • tărie
  • morală
  • bunătate
  • capacitate
  • castitate
  • curățenie
  • merit
  • puritate
  • sfințenie
  • virginitate


Sinonime Apropiate

  • vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
  • caracter - particularitate, notă, marcă, însușire, atribut, calitate, fel, natură, temperament
  • cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
  • caracteristică - particularitate, însușire, calitate
  • trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
  • valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
  • facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
  • integritate - totalitate, deplinătate, plenitudine, probitate, onestitate, cinste, moralitate
  • moralitate - cinste, omenie, corectitudine, etos
  • natură - realitate, univers, mediu, viață, lume, fire, temperament, caracter, calitate
  • atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
  • calitate - însușire, valoare, trăsură, atribut, notă, specific, titlu, rang, grad
  • corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
  • dreptate - echitate, corectitudine, cinste, omenie, adevăr, justețe, obiectivitate, nepărtinire, integritate
  • marcă - semn, emblemă, insignă, pecete, indiciu, blazon, stemă, însușire, proprietate

Dex virtute

  • VIRTÚTE, virtuți, 1. Însușire dominantă a caracterului, care îl face mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate morală. ♦ Înclinație spre un anumit fel de fapte morale; calitate morală. 2. (În ) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din virtus, -utis (cu unele sensuri după vertu).
  • VIRTÚTE, virtuți, 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În ) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din virtus, -tutis (cu unele sensuri după vertu).
  • VIRTÚTE1 vîrtute.


Sinonimul cuvântului virtute

Sinonimul cuvântului virtute


Testează-te!