Dicționar de sinonime
Sinonime vitejie
Cuvântul „vitejie” are următoarele sinonime:
vitejie ( substantiv )
- haiducie
- bărbăție
- bravură
- curaj
- eroism
- neînfricare
- voinicie
- temeritate
Sinonime Apropiate
- eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
- bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- temerar - îndrăzneț, curajos, neînfricat, cutezător
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- viteaz - cutezător, temerar, eroic, curajos, dârz, imbatabil, îndrăzneț
- eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
- ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
- îmbărbăta - a încuraja, a consola, a însufleți
- îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
- marasm - istovire, epuizare, descurajare, extenuare, sfârșeală
Dex vitejie
- VITEJÍE, vitejii, 1. (La ) însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. Haiducie. – Viteaz + -ie.
- VITEJÍE, vitejii, 1. (La ) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. Haiducie. – Viteaz + -ie.
- VITEJÍE, vitejii, 1. (Numai la ) Însușirea de a fi viteaz, calitate a celui viteaz; bărbăție, bravură, eroism. Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. Am cintat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247. ◊ Cu vitejie = vitejește. Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40. 2. (Concretizat, mai ales la ) Faptă vitejească. Își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L. 15. Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II 12. Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133. 3. (Popular) Haiducie. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.
- VITEJÍE ~i f. 1) Caracter viteaz; bravură. 2) Faptă de viteaz. /viteaz + suf. ~ie
- vitejie f. faptă, calitate de viteaz: bravură, eroism.
- vitejíe f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm). – Și -zíe (N. Cost. Let. 1, 158 și 437).
- VITEJÍE s. bărbăție, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)
- VITEJÍE s. v. haiducie.
Antonime vitejie
- Vitejie ≠ lașitate