Sinonime vocație

Cuvântul „vocație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• înclinare - aplecare, îndoire, încovoiere, curbare, înclinație, predispoziție, vocație, atracție, aptitudine
• înclinație - vocație, chemare
• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate
• chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• gust - sensibilitate, simț (estetic), stil, ținută, înclinație, preferință, predispoziție, pornire, poftă
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
• menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
• mesaj - comunicare, înștiințare, veste, știre, informație, apel, chemare, proclamație, înțeles
• apel - chemare, strigare
• atracție - tentație, ispită, aptitudine, dispoziție, farmec, miraj
• capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
• aplicare - folosire, punere, în practică, utilizare, întrebuințare, aptitudine, talent, înzestrare, însușire

Dex vocație

• VOCÁȚIE, vocații, 1. Aptitudine, chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesie. 2. (; în sintagma) Vocație succesorală = calitatea de a avea chemare la moștenire, fără a fi înlăturată de la aceasta de o altă persoană cu rang preferabil. – Din vocation, vocatio, -onis.
• VOCÁȚIE, vocații, 1. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. – Din vocation, vocatio, -onis.
• VOCÁȚIE, vocații, Înclinație, aptitudine deosebită pentru o anumită artă, o știință, un domeniu de activitate sau o profesie; aplecare, predispoziție, chemare (3). Ceilalți podari își împlinesc la marginea apelor mai degrabă o vocație, un destin deosebit de al oamenilor din sate, fiind figurile pitorești... ale ținutului. BOGZA, C. O. 291. Peste cîteva luni făcea parte din redacție. Era cel mai entuziast, cel mai harnic și nu cel mai puțin inteligent dintre tinerii care făceau, cum se zice, bucătăria gazetei. Își găsise vocația. VLAHUȚĂ, O. A. III 21. Pretindea că-și «mîncase» vocația de tenor. CARAGIALE, O. III 17, – Variantă: (învechit) vocațiúne (NEGRUZZI, S. I 332)

Sinonimul cuvântului vocație

Testează-te!