Dicționar de sinonime
Sinonime voință
Cuvântul „voință” are următoarele sinonime:
voință ( substantiv )
- încuviințare
- putere
- decizie
- hotărâre
- vrere
- poftă
- acord
- aprobare
- asentiment
- aviz
- consimțământ
- consimțire
- îngăduință
- învoială
- învoire
- permisiune
- voie
- poslușanie
- slobozenie
- pozvolenie
- concurs
- pozvol
- sfat
- volnicie
- chef
- dispoziție
- dorință
- gust
- plac
- plăcere
- vrută
- ogod
- poftire
- poftit
- poftitură
- râvnă
- râvnire
- tabiet
- determinare
- intenție
- țel
- scop
Sinonime Apropiate
- încuviințare - admitere, acceptare, aprobare, consimțire, acord, aviz, consimțire, învoire, voință
- agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
- chef - petrecere, ospăț, zaiafet, benchetuială, dorință, poftă, dispoziție, gust, plac
- asentiment - acord, aprobare, consimțire, adeziune, încuviințare
- dezlegare - rezolvare, soluționare, limpezire, îngăduință, aprobare, încuviințare, permisiune, voie, iertare
- acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
- consimțământ - încuviințare, acord, aprobare, învoială
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- intenție - idee, gând, preocupare, dorință, voință, plan, proiect, socoteală, combinație
- jind - dor, poftă, dorință, râvnire
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- decizie - hotărâre, rezoluție, sentință, determinare
Dex voință
- VOÍNȚĂ, voințe, 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea obstacolelor. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ. 3. Intenție, scop. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + -ință.
- VOÍNȚĂ, voințe, 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + -ință.
Sinonimul cuvântului voință