Sinonime volubil

Cuvântul „volubil” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• expansiv - comunicativ, sociabil, prietenos, exuberant, afabil, volubil, deschis
• comunicativ - sociabil, afabil, serviabil, vesel, deschis, exuberant
• spontaneitate - naturalețe, promptitudine, vioiciune
• familiar - apropiat, atașat, accesibil, afectuos, cordial, sociabil, prietenos, obișnuit, uzual
• distant - rezervat, nesociabil, necomunicativ, rece, depărtat, distanțat
• exuberant - expansiv, comunicativ, viol
• pironi - a fixa, a înțepeni, a țintui, a prinde, a imobiliza, a încremeni, a aținti, a concentra (atenția)
• receptiv - primitor, deschis, sensibil
• stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
• sticlos - lucios, vitros, sclipitor, încremenit, fix, imobil
• vervă - volubilitate, însuflețire, vioiciune, avânt
• zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
• factor - cauză, mobil, condiție, determinant, poștaș
• firesc - natural, normal, simplu, obișnuit, degajat, spontan, dezinvolt, necăutat
• fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact

Dex volubil

• VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își răsucește tulpina în spirală în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din volubile, volubilis.
• VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care dispune de un debit verbal bogat, curgător și rapid; fluent, curgător, locvace; (despre manifestări ale oamenilor) mobil; prompt; spontan. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. – Din volubile, volubilis.
• VOLÚBIL, -Ă, volubili, -e, 1. (Despre oameni) Care are ușurință și rapiditate în vorbire, care vorbește mult și repede; (despre manifestări ale oamenilor) mobil, spontan, prompt. Otilia începu să-i dea explicații volubile. CĂLINESCU, E. O. I 40. Își execută presupușii amici fără nici o cruțare, cu o inventivitate volubilă de care se miră singur. C. PETRESCU, O. P. I 92. ◊ (Adverbial) Luminița își scutură pănd pe spate și explică volubil. C. PETRESCU, Î. I 7. Ne-a venit o langustă vie... și-i înșira foarte volubil toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82. 2. (Despre unele plante) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac, al unei sfori etc. Zorelele sînt plante volubile.

Sinonimul cuvântului volubil

Testează-te!