Dicționar de sinonime

Sinonime voluptate

Cuvântul „voluptate” are următoarele sinonime:

voluptate ( substantiv )
  • desfătare
  • delectare
  • farmec
  • încântare
  • plăcere
  • vrajă
  • tefericie
  • încântec
  • deliciu
  • savoare


Sinonime Apropiate

  • farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
  • savoare - suculenți, gust ales, deliciu, desfătare, farmec
  • deliciu - plăcere, desfătare, satisfacție, încântare
  • fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
  • magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
  • dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
  • fapt - întâmplare, eveniment, caz, acțiune, act, faptă, vrajă, farmec, magie
  • făcătură - farmec, vrajă
  • fermecătură - farmec, vrajă
  • agrement - distracție, plăcere, desfătare, aprobare, consimțământ, acceptare, primire, încuviințare
  • bucurie - mulțumire, satisfacție, plăcere, desfătare, euforie
  • extaz - adorație, încântare, farmec, euforie
  • incantație - încântare, desfătare, euforie
  • pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop

Dex voluptate

  • VOLUPTÁTE, voluptăți, 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din volupté, voluptas, -atis.
  • VOLUPTÁTE 1. Plăcere mare a simțurilor. Topită în voluptatea amețelei surîdea c-o ușoară cochetărie. BART, L. 156. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate. EMINESCU, O. IV 132. 2. Desfătare sufletească, încîntare. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla, înzestrată cu toate darurile minții și ale inimii... încît spiritul meu fu un îndelung prilej de contemplare și voluptate. BOGZA, C. O. 5. Își făcea o plăcere din necaz, și din durere, o voluptate. CARAGIALE, O. III 237. Sufletul cu voluptate în extaz adînc plutește. ALECSANDRI, P. A. 126.
  • VOLUPTÁTE 1. Plăcere a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. .
  • VOLUPTÁTE 1. plăcere a simțurilor, a trupului; voluptuozitate (1). 2. desfătare sufletească; încântare. (< fr. volupté, lat. voluptas)
  • VOLUPTÁTE ~ăți f. 1) Plăcere mare a simțurilor. 2) Plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare. /<fr. volupté
  • voluptate f. 1. plăcerea simțurilor; 2. fig. satisfacțiune dulce, plăcere sufletească: sufletul cu voluptate ’n extaz adânc plutește AL.
  • *voluptáte f. (lat. volúntas, -átis). Mare plăcere, mare poftă: a bea cu voluptate.
  • VOLUPTÁTE s. v. desfătare.


Antonime voluptate

  • Voluptate ≠ calvar


Sinonimul cuvântului voluptate

Sinonimul cuvântului voluptate


Testează-te!