Dicționar de sinonime
Sinonime vrăjitor
Cuvântul „vrăjitor” are următoarele sinonime:
vrăjitor ( substantiv )
- șaman
- taumaturg
- descântător
- fermecător
- vraci
- farmazon
- șișcoi
- vâlfă
- mag
- magician
- alchimist
- astrolog
- augur
- cartomancian
- chiromant
- clarvăzător
- divinator
- exorcist
- fachir
- fetișist
- invocator
- medium
- necromant
- preot
- profet
- șarlatan
- vaticinator
- vindecător
- vizionar
Sinonime Apropiate
- mag - astrolog, vrăjitor, magician
- șaman - vrăjitor
- vizionar - prezicător, profet, prevăzător, profetic, prevestitor
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- iluzionist - scamator, vrăjitor, magician
- magic - vrăjit, fermecat, vrăjitoresc, misterios, ocult, miraculos, fermecător, fascinant, încântător
- magician - vrăjitor
- fachir - vrăjitor
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- prevestitor - profetic, avertizor, premonitoriu, anticipator
- prezice - a proroci, a profeți, a prevesti, a ghici, a profetiza, a pronostica
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- sacerdot - preot, părinte, ierarh
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
Dex vrăjitor
- VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, și (Adesea ) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + -tor.
- VRĂJITÓR, -OÁRE, vrăjitori, -oare, și (În basme și în superstiții) Persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria. Te urmară pașii mei Prin păduri de vrăjitoare, prin palatele cu zmei. EFTIMIU, Î. 105. Ca un vrăjitor, tot ce-l încunjura, era rodul propriei lui energii. ANGHEL, PR. 58. Bătrîna Canidie, vestita vrăjitoare, I-a spus ca să se ude în șepte nopți pe trup Cu sînge de năpîrcă. ALECSANDRI, T. II 201. ◊ (Adjectival) Mi-a părut foarte rău că n-am putut afla ce-a făcut Irina, baba vrăjitoare, la groapa Iepii. SADOVEANU, O. VIII 197. Cîte muieri vrăjitoare Și babe descîntătoare, Toate vie să-mi descînte. POP.
- VRĂJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care vrăjește; om care face vrăji; mag. /a vrăji + suf. ~tor
- vrăjitor m. fermecător.
- vrăjitór, -oáre s., pl. f. orĭ, ca ursitorĭ, privighetorĭ. Vest. Fărmăcător, -oare (care face farmece). – Ca adj., pl. f. oare: femeĭ vrăjitoare. V. bahorniță.
- VRĂJITÓR s. 1. (rar) șaman, taumaturg, (pop.) descântător, fermecător, vraci, (reg.) farmazon, (Transilv.) șișcoi, (înv.) vâlfă. 2. mag, magician, (rar) taumaturg, (pop.) vraci.
- VRĂJITOR 1. (rar) șaman, descîntător, fermecător, vraci, farmazon, șișcoi, vîlfă. 2. mag, magician.
Sinonimul cuvântului vrăjitor