Dicționar de sinonime
Sinonime vraci
Cuvântul „vraci” are următoarele sinonime:
vraci ( substantiv )
- doctor
- medic
- vrăjitor
- tămăduitor
Sinonime Apropiate
- leac - doctorie, medicament, antidot, remediu
- balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
- doctor - medic
- spițerie - farmacie, drogherie, medicamente, droguri
- șaman - vrăjitor
- farmec - vrajă, magie, fermecătorie, vrăjitorie, descântec, desfătare, plăcere, voluptate, încântare
- felcer - asistent, agent (medical)
- iluzionist - scamator, vrăjitor, magician
- mag - astrolog, vrăjitor, magician
- magic - vrăjit, fermecat, vrăjitoresc, misterios, ocult, miraculos, fermecător, fascinant, încântător
- magician - vrăjitor
- magie - vrajă, vrăjitorie, farmec, fermecătură, solomonie, încântare, euforie, fascinație
- curativ - lecuitor, tămăduitor, vindecător
- diagnoză - rezultat (medical), diagnostic, indicație, precizare
- consultație - examinare, vizită (medicală), consult
Dex vraci
- VRACI, vraci, 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din vračĭ.
- VRACI, vraci, 1. Doctor; tămăduitor. 2. Vrăjitor. – Din vračĩ.
- VRACI, vraci, (Învechit și popular) 1. Medic, doctor; tămăduitor. Vraciul îi dădu bune nădejdi și, după mai multe zile de muncă, puse pe băiat.pe picioare cu zile, încă slab, dar vindecat de boala ce-i pricinuise întristarea și oboseala. POPESCU, B. III 15. Vremea va potoli necunoscuta ei patimă, mai bine decît leacurile vracilor. ODOBESCU, S. I 138. Din boală vraciul te scoate, Iară din urît nu poate. ALECSANDRI, P. P. 307. 2. Vrăjitor. Veniți, vraci și vrăjitoare, puișorul să-mi treziți! EFTIMIU, Î. 122. A îmbiat pe la vraci și filozofi, ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1.
- vracĭ m., pl. tot așa (vsl. vrač, medic, sîrb. „vrăjitor”. V. vrajă). Vechĭ. Medic.
- vraciu m. pop. doftor: s’aducem pe toți vracii să-ți dea leacul ISP. .
- vraci
- vraciu, -ci.
- VRACI s. v. doctor, medic, vrăjitor.
- vraci DOCTOR. MEDIC. VRĂJITOR.
- vráci (-ci), – Medic. – vraciu. vračĭ (Cihac, II, 468; Conev 93), . vračj. – vrăcebnicesc, (medical), din vračĭbĭnŭ; vrăcebnicie, (exercitarea medicinei); vracevanie, (medicină), din vračevanije; vrăciui, (a exercita meseria de vraci); vrăciuință, (îngrijire medicală). Toate aceste cuvinte sînt






