Dicționar de sinonime
Sinonime vrajbă
Cuvântul „vrajbă” are următoarele sinonime:
vrajbă ( substantiv )
- neînțelegere
- dușmănie
- animozitate
- ceartă
- conflict
- dezacord
- dezbinare
- diferend
- discordie
- discuție
- disensiune
- dispută
- divergență
- gâlceavă
- învrăjbire
- litigiu
- zâzanie
- price
- pricină
- sfadă
- cârcotă
- dihonie
- râcă
- harță
- pricaz
- scârbă
- toi
- bucluc
- hâră
- poancă
- sfădălie
- zoală
- poară
- șcort
- dezunire
- gâlcevire
- împoncișare
- județ
- neașezare
- neunire
- pâră
- pricinuire
- pricire
- prigoană
- prigonire
- zavistie
- zurbavă
- filonichie
- ciocnire
- ostilitate
- pornire
- ură
- vrăjmășie
- inimiciție
- pică
- pizmă
- pizmuire
- poxie
- mozavirie
- neprietenie
- patos
- scandală
- urâciune
- vrăjbie
- rancoare
Sinonime Apropiate
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- schismă - dezbinare, sciziune, despărțire, neînțelegere, erezie
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- șandrama - baracă, magherniță, colibă, dărăpănătură
- șopru - șură, baracă
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- zăduf - caniculă, arșiță, zăpușeală, necaz, supărare, pornire
Dex vrajbă
- VRÁJBĂ, vrajbe, Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din vražĭda.
- VRÁJBĂ, vrajbe, Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din vražĩda.
- VRÁJBĂ, vrajbe, Ceartă, neînțelegere, dușmănie, dezbinare. vrăjmășie. Tocmai cînd se mai potoli vrajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107. ◊ A băga vrajbă băga (II 3). – și: vrăjbi. – Variantă: vrájmă (ISPIRESCU, U. 2)
- VRÁJBĂ ~e f. Atitudine dușmănoasă; vrăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie. *A fi în ~ cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) ~ a răspândi dușmănie. /<sl. vražida
- vrajbă f. desbinare: vrajba dintre noi să piară CR. .
- vrájbă f., pl. e și vrăjbĭ (vsl. vražĭda, dușmănie, confundat cu vražĭba, magie, vrajă; ceh. vražba, ură mortală. V. vrăjmaș). Dușmănie, dezbinare, rivalitate; era mare vrajbă între eĭ. – În Munt. vest și vrajmă (Isp. 2, 66).
- VRÁJMĂ vrajbă.
- vrajmă f. vrajbă (ISP.). .
- vrajbă
- vrajbă, vrăjbi.
Antonime vrajbă
- Vrajbă ≠ prietenie