Dicționar de sinonime
Sinonime vrednic
Cuvântul „vrednic” are următoarele sinonime:
vrednic ( adjectiv )
- harnic
- competent
- demn
- activ
- muncitor
- neobosit
- neostenit
- silitor
- sârguincios
- sârguitor
- zelos
- laborios
- lucrător
- spornic
- strădalnic
- străduitor
- abătător
- baur
- porav
- robaci
- sârnic
- diligent
- nepregetat
- nepregetător
- nevoitor
- râvnaci
- râvnitor
- neadormit
- bun
- capabil
- destoinic
- dotat
- experimentat
- încercat
- înzestrat
- pregătit
- priceput
- valoros
- versat
- preparat
- cercat
- ispitit
- mândru
- practic
- practicos
- practisit
- putincios
- îndemânatic
- cinstit
- onest
Sinonime Apropiate
- harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
- dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
- experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
- activ - harnic, muncitor, vrednic, neobosit, zelos, energic, dinamic, sârguincios
- destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
- înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
- neobosit - activ, harnic, laborios, silitor, neostenit, perseverent, stăruitor, neîntrerupt, necontenit
- zelos - harnic, dinamic, activ, vrednic, sârguincios
- incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
- laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
- competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
- diligent - silitor, harnic, sârguincios, zelos
- hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
- incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
- infatigabil - neobosit, harnic, zelos, neogoit, activ
Dex vrednic
- VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din vrĕdĭnŭ.
- VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din vrĕdĩnŭ.
Antonime vrednic
- Vrednic ≠ nedemn, nevrednic
Sinonimul cuvântului vrednic