Sinonime zbieret

Cuvântul „zbieret” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• apel - chemare, strigare
• exclamație - strigăt, țipăt, exclamare, apel
• sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
• talent - har, vocație, înzestrare, chemare, dar, dotare, iscusință, îndemânare, dibăcie
• vocație - chemare, aptitudine, înclinație, predispoziție
• înclinație - vocație, chemare
• indezirabil - nedorit, repulsiv, antipatic, respingător
• izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
• menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
• mesaj - comunicare, înștiințare, veste, știre, informație, apel, chemare, proclamație, înțeles
• neplăcut - rău, dezagreabil, respingător, supărător, displăcut, antipatic, dezgustător, infect, scârbos
• acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
• afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
• aplicație - aplicare, practică, utilizare, aptitudine, chemare, predilecție, atracție, înclinare, râvnă
• aptitudine - însușire, aplicație, chemare, dar, înclinare, predilecție, talent, vocație, capacitate

Dex zbieret

• ZBIÉRET, zbierete, 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. – Zbiera + -et.
• ZBIÉRET, zbierete, (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adine, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbiérăt
• ZBIÉRET, zbierete, 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. – Din zbiera + -et.
• ZBIÉRET ~e n. 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; țipăt; strigăt; răcnet. /a zbiera + suf. ~et
• ZBIÉRĂT zbieret.
• sbieret n. strigăt violent și disgrațios: sbieretul oilor; fam. sbieretele băieților.
• zbéret (est) și zbĭéret (vest) n., pl. e (d. zber). Strigăt de măgar saŭ de vițel. Iron. Strigăt, răcnet.
• zbieret
• sbierăt, -rete.

Sinonimul cuvântului zbieret

Testează-te!