Dicționar de sinonime

Sinonime zbuciumat

Cuvântul „zbuciumat” are următoarele sinonime:

zbuciumat ( adjectiv )

Sinonime Apropiate

agitat - neliniștit, zbuciumat, tulburat, nervos, nestăpânit
consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
critic - dificil, greu, zbuciumat, tulbure, grav, periculos, rău, combativ, polemic
frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
zgomotos - gălăgios, tumultuos, turbulent, agitat
laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
clocotitor - fierbând, în fierbere, clocotind, năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos, zgomotos
perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate

ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – zbuciuma.
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, 1. Frămîntat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. Bardac trăgea nebun, își încorda brațele, cu vinele gîtului întinse peste măsură, cu privirile spăriate, cu inima zbuciumată. SADOVEANU, O. VII 362. Cea din Urmă noapte i-a fost lungă, zbuciumată, plină de gînduri și fără o clipă de somn. VLAHUȚĂ, O. A. 124. Urgisita și zbuciumata lui soție scosese acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur, cea iriai de pe urmă a ei nădejde. CREANGĂ, P. 99. Și m-a lăsat amărît, zbuciumat și necăjit. ȘEZ. III 23. 2. Care este agitat, care se zbate; tumultos. Clara stătea acasă, senină și frumoasă, fără s-o atingă măcar ideea că la trei sute de metri de casa ei se clătina oceanul, se cumpăneau furtunile... în larguri zbuciumate. GALACTION, O. I 100.
ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – zbuciuma.
ZBUCIUMÁ, zbucium, I 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.
ZBUCIUMÁ, zbúcium, I. 1. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. și A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma.

Sinonimul cuvântului zbuciumat