Dicționar de sinonime
Sinonime zburdalnic
Cuvântul „zburdalnic” are următoarele sinonime:
zburdalnic ( adjectiv )
- neastâmpărat
- nebunatic
- jucăuș
- zglobiu
- zvăpăiat
Alte sinonime:
- flușturatic
- fluturatic
- frivol
- neserios
- ușuratic
- vânturatic
- zvânturatic
- drăcos
- nebun
- sprințar
- vioi
- zăpăcit
- zbânțuit
- zurliu
- zvânturat
- zbanghiu
- sturlubatic
- sturluibat
- saitoc
- șulhetic
- zburdatic
- zburdător
Sinonime Apropiate
- zvăpăiat - zburdalnic, zglobiu, nebunatic, alintat, ușuratic, zurliu, superficial
- nepotolit - neastâmpărat, neliniștit, nebunatic, zvăpăiat, zburdalnic, nestins, neîmpăcat, aprig, vajnic
- sturlubatic - zvăpăiat, nebunatic, neastâmpărat
- zglobiu - zburdalnic, sprinten, viol, zvăpăiat
- jucăuș - vioi, zglobiu, neastâmpărat, dinamic
- sprințar - zburdalnic, vioi, jucăuș
- zurliu - nebunatic, zvăpăiat, aiurit, smintit, zărghit
- flușturatic - neserios, nebunatic, ușuratic, frivol, nestatornic
- nerăbdător - nestăpânit, agitat, impacientat, neastâmpărat, încordat, febril, surescitat, nervos
- drăcos - neastâmpărat, poznaș, ștrengar
- poznaș - glumeț, hâtru, ștrengar, ghiduș, nebunatic
Dex zburdalnic
- ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -ce, (Despre animale) Care zburdă; (despre oameni) zglobiu, neastâmpărat, vioi, nebunatic; ușuratic. ♦ (Despre stări sufletești sau manifestări ale omului) Plin de avânt, de voioșie, de vioiciune; avântat. – Zburda + -alnic.
- ZBURDÁLNIC, -Ă, zburdalnici, -e, (Despre animale) Care zburdă. Un țăpușor vesel și zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. Se făcuse un cărlănaș zburdalnic, de n-avea astîmpăr. ISPIRESCU, L. 161. Armăsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. ♦ (Despre persoane) Nebunatic, zglobiu, vioi, neastîmpărat; ușuratic, neserios. Am luat odată parte la niște petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. Eram tineri, zburdalnici, bucuroși de aer liber, de viața ce-o trăiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. Era mereu gătită, mereu voioasă, aproape zburdalnică, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ◊ (Adverbial) Și zburdalnic, de pe coaste, Gureșe pîraie cad. COȘBUC, P. I 261. ♦ (Despre manifestări ale omului, stări sufletești etc.) Plin de avînt, de vioiciune, de voioșie. Un dor zburdalnic îmi veni să urc la stină. GALACTION, O. I 63. De mult încă îi păruse că aude așa, din cînd în cînd, cimpoi și ceteră și fluier și chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. Mîndrele dealuri, de după care-mi zîmbeau zorile, în zburdalnica vîrstă a tinereții. CREANGĂ, A. 117.
Sinonimul cuvântului zburdalnic