Sinonime îndeletnicire

Cuvântul „îndeletnicire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• meserie - îndeletnicire, meșteșug, ocupație, profesiune, carieră
• meșteșug - meserie, ocupație, îndeletnicire, profesiune, dibăcie, abilitate, iscusință, măiestrie, pricepere
• treabă - ocupație, activitate, îndeletnicire, preocupare, ispravă, lucru, faptă, muncă, problemă
• activitate - muncă, lucru, treabă, îndeletnicire, preocupare, ocupație
• branșă - ramură, domeniu, sector, meserie, profesie, ocupație, slujbă, funcție
• meșterie - meserie, meșteșug, profesiune, pricepere, iscusință, îndemânare
• carieră - profesiune, meserie
• poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
• serviciu - slujbă, ocupație, funcție, post, domeniu, sector, secție
• slujbă - funcție, serviciu, post, îndeletnicire, plasament, sarcină, misiune, atribuție
• specialitate - domeniu, branșă, ramură, profesie, calificare
• travaliu - muncă, efort, activitate, strădanie
• huzmet - slujbă, serviciu, ocupație
• inerție - imobilitate, inactivitate, apatie, lene, indolență
• căpătâi - capăt, extremitate, cap, creștet, situație, rost, ocupație

Dex îndeletnicire

• îndeletnicire 1 Ocupație. 2 Profesie. 3 Muncă. 4 Preocupare. 5 Tăcere.
• ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, Meserie, profesie; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – îndeletnici.
• ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, Meserie, profesiune; ocupație. ♦ Preocupare, grijă. – îndeletnici.
• ÎNDELETNICÍRE, îndeletniciri, 1. Meserie, profesiune; ocupație, treabă. O stradă din mahalaua ta purta numele îndeletnicirii lor: strada Birjarilor. PAS, Z. I 223. Am avut îndeletniciri însemnate cu măritul meu stăpîn. SADOVEANU, Z. C. 278. Fana, ca soră mai mică și fără altă îndeletnicire, era datoare să se ocupe de casă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. 2. Preocupare, grijă. Astă femeie, pe buzele căreia stă tipărit surîsul și a căreia îndeletnicire e numai să placă. NEGRUZZI, S. I 323.
• ÎNDELETNICÍRÉ ~i f. Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; ocupație; treabă. /v. a se îndeletnici
• îndeletnicire f. ocupațiune.
• îndeletnicíre f. Ocupațiune, întrebuințare a timpuluĭ.
• îndeletnici 1 A se ocupa cu ceva. 2 A munci. 3 A dezvolta o activitate într-o direcție oarecare. 4 A înlesni.
• ÎNDELETNICÍ, îndeletnicesc, IV. A se ocupa cu ceva, a-și petrece vremea cu ceva. – îndelete.
• DELETNICÍ IV îndeletnici.

Sinonimul cuvântului îndeletnicire

Testează-te!