Sinonime țânc

Cuvântul „țânc” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• prunc - copil, țânc, minor
• băiețaș - copil, băiețel
• copil - băiețaș, prunc, făt, cocon, odraslă, vlăstar
• părăsit - abandonat, lăsat, ruinat, dărăpănat, pustiu, nepopulat, nelocuit, sălbatic
• pietroi - bolovan, stâncă
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
• progenitură - descendent, urmaș, vlăstar, odraslă, copil
• pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
• puber - nubil, necopt, copil
• pueril - copilăresc, infantil, naiv, copilăros, imatur
• sălbăticie - barbarie, cruzime, brutalitate, primitivism, pustiu, paragină
• sterp - sterii, neproductiv, nefertil, neroditor, arid, pustiu, uscat, dezolant, zadarnic
• fetică - fetiță, copilă
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta

Dex țânc

• ȚÂNC, țânci, (; uneori ) Copilaș, băiețaș. – Din cenk.
• ȚÂNC ~ci m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk
• ȚINC2 țânc.
• ȚÎNC, țînci, 1. (Învechit și popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de cîine, cățel). ◊ Compus: țîncul-pămîntului = cățelul-pămîntului, cățel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales băiat) mic; plod. La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊ (Urmat de determinări arătînd ființa la care se referă) Da’ frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.
• ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. .
• ținc, V. țînc.
• țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.
• ȚÂNC s. v. puști.
• ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete.
• ȚINC s. v. prășilă, progenitură, pui, șliț.

Sinonimul cuvântului țânc

Testează-te!