Dicționar de sinonime
Sinonime îmbelșugare
Cuvântul „îmbelșugare” are următoarele sinonime:
îmbelșugare ( substantiv )
- belșug
- abundență
- îndestulare
- opulență
- prisos
Alte sinonime:
- bogăție
- afluență
- mănoșie
- răsfăț
- risipă
- profuziune
- jertfă
- temei
- sătul
- saturare
- spor
Sinonime Apropiate
- abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
- belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
- prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
- berechet - belșug, prisos, opulență, abundență, huzur
- prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
- opulență - belșug, abundență, avere, tezaur
- bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
- dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
- afluență - mulțime, aflux, goală, îmbulzeală, belșug, surplus, abundență, supraproducție
- saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
- gârlă - pârâu, ponor, mult, din belșug, berechet
- huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
- inutil - zadarnic, nefolositor, superfluu, de prisos, fără rost
- înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
- lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
Dex îmbelșugare
- îmbelșugare 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 Îndestulare.
- ÎMBELȘUGÁRE Belșug; abundență, îndestulare. – îmbelșuga.
- ÎMBELȘUGÁRE Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugáre (SADOVEANU, D. P. 158)
- îmbelșugare f. ahundantă. .
- îmbelșugáre f. Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-.
- îmbelșuga (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
- îmbielșuga îmbelșuga
- îmbieșlugare îmbelșugare
- ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, I. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
- ÎMBIELȘUGÁRE îmbelșugare.