Dicționar de sinonime

Sinonime îmbelșugare

Cuvântul „îmbelșugare” are următoarele sinonime:

îmbelșugare ( substantiv )
  • belșug
  • abundență
  • îndestulare
  • opulență
  • prisos
Alte sinonime:
  • bogăție
  • afluență
  • mănoșie
  • răsfăț
  • risipă
  • profuziune
  • jertfă
  • temei
  • sătul
  • saturare
  • spor


Sinonime Apropiate

  • abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
  • belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
  • prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
  • berechet - belșug, prisos, opulență, abundență, huzur
  • prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
  • opulență - belșug, abundență, avere, tezaur
  • bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
  • dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
  • afluență - mulțime, aflux, goală, îmbulzeală, belșug, surplus, abundență, supraproducție
  • saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
  • gârlă - pârâu, ponor, mult, din belșug, berechet
  • huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
  • inutil - zadarnic, nefolositor, superfluu, de prisos, fără rost
  • înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
  • lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă

Dex îmbelșugare

  • îmbelșugare 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 Îndestulare.
  • ÎMBELȘUGÁRE Belșug; abundență, îndestulare. – îmbelșuga.
  • ÎMBELȘUGÁRE Belșug, abundență, îndestulare. Unchiașul... de la venirea băiatului, trăia mai bine și mai cu îmbelșugare. POPESCU, B. IV 42. Frumusețile ce natura le răspîndește... cu atîta îmbelșugare. NEGRUZZI, S. I 315. – Variantă: îmbielșugáre (SADOVEANU, D. P. 158)
  • îmbelșugare f. ahundantă. .
  • îmbelșugáre f. Belșug, abundanță. – Și îmbilș- și îmbĭelș-.
  • îmbelșuga (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.
  • îmbielșuga îmbelșuga
  • îmbieșlugare îmbelșugare
  • ÎMBELȘUGÁ, îmbelșughez, I. (Rar) A face pământul să rodească, să devină îmbelșugat. – În + belșug.
  • ÎMBIELȘUGÁRE îmbelșugare.


Sinonimul cuvântului îmbelșugare

Sinonimul cuvântului îmbelșugare


Testează-te!