Sinonime berechet

Cuvântul „berechet” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
• abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
• prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
• prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
• opulență - belșug, abundență, avere, tezaur
• bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
• dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
• gârlă - pârâu, ponor, mult, din belșug, berechet
• huzur - lăfăire, trândăvie, îmbuibare, belșug, bunăstare
• afluență - mulțime, aflux, goală, îmbulzeală, belșug, surplus, abundență, supraproducție
• răsfăța - a alinta, a dezmierda, a mângâia, a râzgâia, a huzuri, a se lăfăi
• inutil - zadarnic, nefolositor, superfluu, de prisos, fără rost
• înflorire - progres, belșug, prosperare, avânt, propășire, bunăstare, podoabă, dichiseală, ornament
• lăfăi - a huzuri, a se răsfăța, a se alinta, a se desfăta

Dex berechet

• berechet 1 (Adesea în leg. cu „spor”, mai ales în urări) Belșug. 2 Din belșug din abundență. 3 Prosperitate (neașteptată). 4 Om care aduce noroc. 5 Om șiret și mincinos. pleșcar, haimana.
• BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, , (3, 4) berecheți, 1. Belșug, abundență. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belșug, din abundență. 2. Noroc, prosperitate (neașteptată). 3. Om care aduce belșug, noroc. 4. Om șiret, mincinos, șmecher, care înșală pe alții, haimana. – Din bereket.
• BERECHÉT1 (Mai ales în urări, adesea în legătură cu «spor») 1. Belșug, abundență. Spor și berechet! ◊ (Adverbial) Din abundență, din belșug, cu îmbelșugare. Vara-nclină Spre toamnă cumpăna încet. Va fi o toamnă grea de roadă, Va curge mustul berechet. BENIUC, C. 53. 2. Noroc, fericire, prosperitate (neașteptată). I-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat... de se mirau țăranii ce berechet i-a găsit. CREANGĂ, A. 161.
• BERECHÉT2, berecheți, 1. (Adesea ironic) Om care aduce belșug; noroc. Bun staroste mi-am găsit. Nu știu cine te-a îndreptat la casa mea, că știu că ești berechet bun! CREANGĂ, P. 162. 2. (Familiar) Om îndrăzneț și ușuratic, care nu-și alege mijloacele, nu se dă în lături de la nimic; pungaș, coțcar, potlogar. Neculai, nu te pune în poară cu toți berecheții! CONTEMPORANUL, VII 490. Ai văzut berecheți? Țin cîini și-i mînă pe la case de mănîncă găinile vecinilor. La TDRG.

Sinonimul cuvântului berechet

Testează-te!