Dicționar de sinonime

Sinonime îmboldire

Cuvântul „îmboldire” are următoarele sinonime:

îmboldire ( substantiv )
  • imbold
  • impuls
  • impulsionare
  • îmbrâncire
  • îndemn
  • pornire
  • stimul
  • stimulare
  • stimulent
  • stimulație


Sinonime Apropiate

  • imbold - îndemn, stimulent, impuls, pornire, stimul, stârnire
  • impuls - stimulent, îndemn, imbold, avânt, elan
  • îndemn - impuls, imbold, stimulent, stimul, îndrumare, povață, sfat
  • îmboldi - a îndemna, a stimula, a împinge, a impulsiona
  • îndemna - a îmboldi, a stimula, a impulsiona, a încuraja, a susține, a însufleți, a îmbia
  • zori - a grăbi, a accelera, a iuți, a îmboldi, a îndemna, a stimula, a presa
  • impulsiona - a stimula, a da avânt, a îmboldi, a determina, a impune
  • ghes - ghiont, cot, imbold, îndemn, stimul
  • îmbia - a pofti, a invita, a oferi, a îndemna, a stimula, a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi
  • activa - a lucra, a munci, a realiza, a intensifica, a dinamiza, a înviora, a stimula, a impulsiona
  • excitație - stimulent, ațâțare, provocare
  • avânt - însuflețire, elan, ardoare, patos, pornire, impuls, progres, dezvoltare, înaintare
  • elan - însuflețire, avânt, ardoare, fervoare, entuziasm, înflăcărare, vioiciune, pornire, impuls
  • povață - sfat, îndrumare, recomandare, îndemn
  • sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție

Dex îmboldire

  • îmboldire 1 Împungere a unui animal cu bățul pentru a-l îndemna la mers, la tras îmboldeală (1), îmbolditură (1). 2 Împungere cu coarnele sau cu un obiect ascuțit îmboldeală (2), îmbolditură (2). 3 Stimul. 4 Lovire ușoară cu coatele (pop) ghiontire, îmbrâncire, îmboldeală (4), îmbolditură (4).
  • ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; îndemn, stimul, imbold. – îmboldi.
  • ÎMBOLDÍRE, îmboldiri, Acțiunea de a (se) îmboldi și rezultatul ei; îndemn, stimul, imbold. Visul fraged ... E a vieții îmboldire, e avîntul către zbor Al oricărui suflet tînăr tresărind de-ntîiul dor. DAVILA, V. V. 82. Biruit de dragostea neînfrînată a singurătății, îmi șterg urma dintre oameni și mă mistui, subt îmboldirile ei, în necunoscutul larg al naturii. HOGAȘ, M. N. 63.
  • îmboldire f. 1. acțiunea de a îmboldi; 2. fig. îndemn, impulsiune.
  • îmboldíre f. Acțiunea de a îmboldi. Fig. Impuls, stimul.
  • îmboldi 1 A împunge un animal cu bățul spre a-l îndemna la mers, la tras a boldi (1). 2 A împunge cu coarnele sau cu un obiect ascuțit. 3 A îndemna pe cineva la o acțiune a stimula, a ațâța. 4-5 A (se) lovi ușor cu coatele (pop) a (se) ghionti, a (se) îmbrânci.
  • ÎMBOLDÍ, îmboldesc, IV. 1. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau, , a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua pentru a-l îndemna la mers, la tras. 2. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula. 3. și A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionti sau brânci; a (se) îmbrânci. – În + bold.


Sinonimul cuvântului îmboldire

Sinonimul cuvântului îmboldire


Testează-te!