Dicționar de sinonime
Sinonime împuți
Cuvântul „împuți” are următoarele sinonime:
împuți ( verb )
- a se altera
- a se strica
Alte sinonime:
- altera
- cloci
- a se acri
- a se descompune
- a se fermenta
- a se înăcri
- a se sărbezi
- a se sminti
- a se mocni
- a se zeri
- a se pâșcăvi
- a se scoace
- a se cloci
- a se bâhli
Sinonime Apropiate
- împuțit - alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil, murdar, nespălat
- cloci - a lenevi, a trândăvi, a plănui, a urzi, a coace, a se strica, a se altera, a se degrada, a se împuți
- clocit - stătut, alterat, stricat, împuțit, răsuflat
- rănced - alterat, stricat, descompus
- vicia - a polua, a altera, a corupe, a strica, a deprava
- fermenta - a dospi, a fierbe, a se altera, a se strica, a se acri, a se descompune, a râncezi
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- încinge - a înfierbânta, a înfoca, a încălzi, a coace, a fermenta, a se altera, a se strica
- altera - a (se) strica, a (se) descompune, a se acri, a fermenta, a deforma, a denatura, a falsifica, a mistifica
- deforma - a desfigura, a denatura, a modifica, a strica, a altera, a sluți, a urâți, a poci, a minți
- degrada - a strica, a distruge, a deteriora, a ruina, a altera, a declanșa, a degenera, a decădea, a dărăpăna
- descompune - a desface, a destrăma, a dezmembra, a fracționa, a separa, a se altera, a se strica, a se dezagrega, a râncezi
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- proaspăt - fraged, nou, recent, nealterat, odihnit, refăcut, revigorat
- stătut - învechit, clocit, alterat
Dex împuți
- împuți 1 A intra în putrefacție. 2 A căpăta (1) un miros rău din cauza alterării. 3 A se ~ brânza (între două sau mai multe persoane) A se strica relațiile de prietenie. 4 A face să intre în putrefacție a infecta. 5-6 A umple un spațiu cu miros greu (ca) de corp intrat în putrefacție. 7 A se trândăvi. 8 A se băși.
- ÎMPUȚÍ, împút, IV. 1. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). – În + puți.
- ÎMPUȚÍ, împút, IV. 1. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). – În + puți.
- ÎMPUȚÍ, împút, IV. (Mai ales la 3) A căpăta miros rău din cauza alterării, a intra în putrefacție. ♦ A face ca ceva să pută. – și: împuțesc (ȘEZ. V 36).
- A SE ÎMPUȚÍ pers. 3 se împúte intranz. (despre substanțe organice, organisme moarte etc.) A căpăta miros greu în procesul descompunerii. /în + a puți
- A ÎMPUȚÍ împút tranz. (spații, încăperi etc.) A face să se împută. /în + a puți
- împuțì v. 1. a umplea cu putoare; 2. a se strica, a căpăta miros rău. .