Dicționar de sinonime
Sinonime împuțit
Cuvântul „împuțit” are următoarele sinonime:
împuțit ( adjectiv )
- alterat, stricat, descompus, infect, puturos, scârbos, oribil
- murdar, nespălat, jegos, îngălat, răpănos, slinos
- leneș, trândav, farniente
Alte sinonime:
- clocit
- neplăcut
- viciat
- mânjit
- negru
- pătat
- soios
- acrit
- acru
- fermentat
- înăcrit
- searbăd
- mocnit
- sărbezit
- scopt
- răsuflat
- stătut
- trezit
- zăcut
- băhnit
- bâhlit
- dezagreabil
- dezgustător
- displăcut
- dizgrațios
- grețos
- greu
- nesuferit
- rău
- respingător
- urât
- rău-mirositor
- fetid
- miasmatic
- pestilențial
- repugnant
- repulsiv
- scârnav
- scârbavnic
- scârbelnic
- neîngrijit
Sinonime Apropiate
- nespălat - murdar, jegos, răpănos, slinos, îngălat, întinat, pătat, derbedeu, haimana
- infect - oribil, rău, mizerabil, viciat, stricat, alterat, murdar, josnic, ticălos
- jegos - murdar, răpănos, nespălat, soios, slinos, neîngrijit
- murdar - nespălat, jegos, soios, slinos, îngălat, josnic, mizerabil, necinstit, necurat
- rănced - alterat, stricat, descompus
- trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
- trântor - leneș, trândav, pierde-vară, puturos
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- imund - murdar, jegos, impur, dezgustător, degradat, ruinat, oribil
- leneș - trândav, inactiv, indolent, trântor, lenevos, puturos
- lenevos - leneș, indolent, trândav, puturos
- chelbos - chel, pleșuv, chilug, murdar, jegos, nespălat
- clocit - stătut, alterat, stricat, împuțit, răsuflat
- puchinos - murdar, nespălat
- râios - scabios, rapăn, jegos, murdar
Dex împuțit
- împuțit, ~ă 1 Care a intrat în putrefacție. 2 Care miroase rău din cauza alterării infectat, împuturoșit, mirositor. 3 A avea gura ~ă A fi un mincinos. 4 Leneș. 5 Murdar. 6 Bășinos.
- ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urât din cauza alterării. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Despre oameni; adesea substantivat) Leneș, trândav. – împuți.
- ÎMPUȚÍT, -Ă, împuțiți, -te, 1. Care a intrat în putrefacție, care miroase urît, fiind alterat. Scapă-mă de bubele astea uricioase și împuțite. ISPIRESCU, L. 387. Carnea... din pricina căldurii au găsit-o împuțită. DRĂGHICI, R. 84. 2. Murdar, neîngrijit. ♦ (Peiorativ; despre persoane) Foarte leneș, trîndav, puturos.
- ÎMPUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎMPUȚI și A SE ÎMPUȚI. 2) fig. Căruia nu-i place să muncească; leneș; trândav; puturos. /v. a împuți
- împuți 1 A intra în putrefacție. 2 A căpăta (1) un miros rău din cauza alterării. 3 A se ~ brânza (între două sau mai multe persoane) A se strica relațiile de prietenie. 4 A face să intre în putrefacție a infecta. 5-6 A umple un spațiu cu miros greu (ca) de corp intrat în putrefacție. 7 A se trândăvi. 8 A se băși.
- ÎMPUȚÍ, împút, IV. 1. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de putrefacție, de murdărie). – În + puți.
- ÎMPUȚÍ, împút, IV. 1. A căpăta miros rău din cauza alterării; a intra în putrefacție. 2. A umple o încăpere, un spațiu cu miros greu (de corp intrat în putrefacție). – În + puți.