Sinonime înălțător

Cuvântul „înălțător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fastuos - grandios, măreț, impunător, luxos, pompos, strălucitor, sclipitor, splendid
• ghizdav - frumos, arătos, impunător, falnic
• grandios - măreț, impozant, maiestuos, impunător, magnific, imens, semeț, monumental, splendid
• impozant - impunător, grandios, măreț, falnic, impresionant, minunat
• îngeresc - ceresc, angelic, sublim, pur, serafic
• eroic - brav, curajos, temerar, vitejesc, îndrăzneț, măreț, impunător, grandios, impozant
• măreț - impunător, grandios, monumental, impozant, splendid, falnic, magnific, fudul, încrezut
• excelent - admirabil, minunat, încântător, excepțional, eminent, superb, deosebit, remarcabil, extraordinar

Dex înălțător

• înălțător, ~oare 1 a Care ridică la înălțime. 2 a Care ridică la o stare morală superioară. 3-4 , a (Persoană) care face să se ridice clădiri, monumente arhitect, ctitor. 5-6 , a (Persoană) care ridică în rang pe cineva. 7-8 , a (Persoană) care laudă pe cineva. 9 Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la armele de foc, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru lovirea țintei.
• ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, , 1. Care înalță; care ridică din punct de vedere spiritual. 2. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + -ător.
• ÎNĂLȚĂTÓR1, înălțătoare, Dispozitiv la puști, la mitraliere și la piesele de artilerie, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta.
• ÎNĂLȚĂTÓR2, -OÁRE, înălțători, -oare, Care înalță; care ridică la o stare morală sau psihică superioară. Versuri înălțătoare.
• ÎNĂLȚĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care înalță. 2) fig. Care creează omului o stare morală sau psihică superioară; care înnobilează sufletul. Poezie ~oare. Scopuri ~oare. /a înălța + suf. ~ător
• ÎNĂLȚĂTÓR2 ~oáre n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. ~ de tun. /a înălța + suf. ~ător
• înălțător a. care înalță.
• înălțătór, -oáre adj. Fig. Sublim, impunător: spectacul înălțător. S. n., pl. oare. Aparat adaptat la țeava puștiĭ (la mijloc, nu la vîrf) care servește la ochit la distanțe marĭ (V. cătare).

Antonime înălțător

• Înălțător ≠ înjositor

Sinonimul cuvântului înălțător

Testează-te!