Dicționar de sinonime
Sinonime încruntare
Cuvântul „încruntare” are următoarele sinonime:
încruntare ( substantiv )
- întunecare
- mohoreală
- posomoreală
- posăceală
- însângerare
- sângerare
- sângerat
- sângerătură
- încrețire
- înroșire
- crestare
- mușcare
- tăietură
- tundere
Sinonime Apropiate
- secțiune - tăietură, fracționare, segment, parte, despărțământ, capitol, secție
- trăsătură - linie, contur, tăietură, caracteristică, notă, aspect, însușire, specific
- incizie - tăietură, crestătură, deschidere
- întunecime - întuneric, obscuritate, beznă, întunecare, negură, noapte
- morocăneală - posăcie, posomoreală
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- obnubilație - întunecare, umbrire, estompare
- căință - regret, pocăință, remușcare, părere de rău
- congestie - înroșire, aprindere, inflamare conglomerat, rocă, amestec, adunătură
- crestătură - tăietură, incizie, scobitură, dinte, zimț
- eclipsă - întunecare, întunecime, umbră, obscuritate
- asfințit - amurg, apus, înserat, înserare, întunecare
- fum - fumăraie, fumegai, negură, ceață, întunecare
- regret - remușcare, căință, penitență, pocăință
Dex încruntare
- încruntare 1 Sângerare provocată de răni, de lovituri, de bătaie 2 Înroșire de sânge. 3 Batere a cuiva, umplându-l de sânge. 4 Mușcare a cuiva până ce sângerează. 5 (Pop; ) Sângerare a unui dinte lovit. 6 Săvârșire a unei fapte urâte, condamnabile. 7 (Pop; ) Tăietură mică făcută cu scopul de a provoca sângerarea. 8 (Pop; ) Crestare în formă de cruce a pleoapelor ochilor la oi. 9 Apropiere a sprâncenelor și ivire a cutelor verticale pe frunte în semn de nemulțumire, mânie, mirare, îngrijorare 10 Privire aspră sau posomorâtă. 11 Tundere a mustăților.
- ÎNCRUNTÁRE Acțiunea de a (se) încrunta. ♦ Privire aspră sau posomorâtă. – încrunta.
- ÎNCRUNTÁRE Acțiunea de a (se) încrunta. 1. Încrețire a frunții sau a sprîncenelor în semn de nemulțumire, de mînie, de cruzime; privire aspră sau posomorîtă. Pe fața brigadierului înflori la început un zîmbet puternic, care crescu neîncetat, pînă cînd, deodată, se transformă într-o încruntare plină de grijă. MIHALE, O. 433. Toți erau tăcuți, flămînzi și însetați; priveau cu încruntare înainte. SADOVEANU, O. I 13. 2. (Învechit și popular) Însîngerare.
Sinonimul cuvântului încruntare