Sinonime întunecime

Cuvântul „întunecime” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• întuneric - întunecime, noapte, beznă, obscuritate, tenebre, incultură, primitivism, ignoranță
• negură - ceață, pâclă, obscuritate, beznă, întuneric, întunecime
• noapte - întuneric, beznă, întunecime, obscuritate
• beznă - întuneric, obscuritate, tenebre, întunecime
• tenebre - beznă, întuneric, obscuritate
• obscuritate - întuneric, beznă, confuzie, anonimat, mediocritate
• eclipsă - întunecare, întunecime, umbră, obscuritate
• penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
• umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
• întuneca - a amurgi, a se însera, a se înnopta, a cădea noaptea, a se înnegura, a se înnora, a se mohorî, a se posomorî, a se întrista
• fum - fumăraie, fumegai, negură, ceață, întunecare
• împăienjeni - a se încețoșa, a se înnegura
• încețoșa - a întuneca, a se înnegura
• înnopta - a se întuneca, a cădea noaptea, a mânea, a petrece (noaptea)
• întrista - a amărî, a indispune, a îndurera, a mâhni, a supăra, a necăji, a întuneca, a posomorî, a înnegura

Dex întunecime

• întunecime 1 Întuneric adânc, de nepătruns beznă, obscuritate, întunecăciune (1), întunericime (1). 2 (; urmat de pronume posesiv) Apelativ cu care se adresează diavolii mai marilor lor Luminăția-Ta, Măria-Ta. 3-4 (Loc sau) spațiu întunecos întunericime (2-3). 5 (Pop; ) ~ de soare Eclipsă. 6 (, ; rar) Mulțime nenumărată. 7 Lipsă de cultură.
• ÎNTUNECÍME, întunecimi, Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ◊ Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + -ime.
• ÎNTUNECÍME, întunecimi, Întuneric adînc, beznă, obscuritate. Pădurea se desfăcea ca două aripi negre, prin întunecimea serii. SADOVEANU, O. IV 465. Și sosind l-al porții prag, Vom vorbi-n întunecime. EMINESCU, O. I 55. Apriga furtună Prin neagra-ntunecime răspînde reci fiori. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Personificat) Cu vreascuri uscate, puse mai dinainte la adăpost, ațîțai un foc uriaș, și întunecimile îngrozite fugiră să-și adăpostească frica lor la marginile cele mai depărtate ale pămîntului. HOGAȘ, M. N. 179. ◊ (Popular) Întunecime de soare = eclipsă de soare.
• ÎNTUNECÍME ~i f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. ~ime
• întunecime f. 1. întuneric adânc; 2. întunecarea soarelui sau a lunei, eclipsă; 3. fig. lipsă de civilizațiune, barbarie: îți place peste țară să’ntinzi întunecime AL.
• întunecíme f. Mare întuneric, întuneric. Eclipsă de soare orĭ de lună. Fig. Incultură.
• ÎNTUNECÍME s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.

Antonime întunecime

• Întunecime ≠ lumină

Sinonimul cuvântului întunecime

Testează-te!