Sinonime îndestulare

Cuvântul „îndestulare” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îmbelșugare - belșug, abundență, îndestulare, opulență, prisos
• abundență - belșug, bogăție, prisos, opulență, îmbelșugare
• belșug - bogăție, opulență, abundență, îndestulare, rod, prisos, huzur
• prisosință - belșug, prisos, abundență, îndestulare, disponibilități
• bogăție - avere, avuție, belșug, prosperitate, prisos, cheag, amploare, abundență, vastitate
• berechet - belșug, prisos, opulență, abundență, huzur
• prisos - excedent, surplus, prisosință, belșug, abundență
• saț - îndestulare, îmbuibare, satisfacere, saturare
• opulență - belșug, abundență, avere, tezaur
• afluență - mulțime, aflux, goală, îmbulzeală, belșug, surplus, abundență, supraproducție
• dărnicie - mărinimie, generozitate, larghețe, belșug, abundență, rodnicie, opulență
• lux - eleganță, fast, strălucire, somptuozitate, opulență, bogăție, măreție, pompă
• bunăstare - belșug, avere, bogăție, prosperitate
• părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
• profunzime - adâncime, adânc, seriozitate, temeinicie, importanță

Dex îndestulare

• îndestulare 1 Satisfacere a unei nevoi. 2 Săturare cu alimente. 3 Belșug. 4 Cu ~ Din belșug. 5 De ajuns. 6 Din ~ Suficient. 7 Satisfacție.
• ÎNDESTULÁRE, îndestulări, Acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; belșug, abundență. – îndestula.
• ÎNDESTULÁRE, îndestulări, Acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; satisfacere a unei nevoi; belșug, abundență. Oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca năsipul mării. RUSSO, O. 25. ◊ Cu îndestulare = din belșug, din abundență. Era primit cu dragă inimă și ospătat cu îndestulare. CREANGĂ, A. 20. – Variantă: îndestulíre (COȘBUC, P. I 96)
• ÎNDESTULÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNDESTULA. 2) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; belșug; bogăție; abundență. ◊ Cu ~ din belșug. /v. a (se) îndestula
• îndestulare f. cantitate suficientă, abundanță.
• îndestuláre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a îndestula. Abundanță, belșug. Rar. Satisfacțiune. Cu îndestulare, în abundanță, destul.
• îndestula 1-2 (A da sau) a-și lua destul a (se) satisface. 3-4 A (se) sătura după o masă. 5 A avea tot ceea ce îi este necesar.
• îndestulire îndestulare
• ÎNDESTULÁ, îndestulez, I. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦ A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din îndestul.

Sinonimul cuvântului îndestulare

Testează-te!