Dicționar de sinonime

Sinonime înfricoșare

Cuvântul „înfricoșare” are următoarele sinonime:

înfricoșare ( substantiv )
  • groază
  • încrâncenare
  • înfiorare
  • îngrozire
  • înspăimântare
  • oroare
  • spaimă
  • teroare
  • oțărâre
  • scârbă
  • înfricare
  • pălitură
  • spăimântare
  • spăimântătură
  • cutremur


Sinonime Apropiate

  • groază - spaimă, frică, teroare, înfiorare, oroare, mulțime, duium, potop, puhoi
  • frică - teamă, spaimă, groază, temere, fobie, înfricoșare
  • fobie - frică, spaimă, groază, teamă, oroare
  • îngrozi - a înfricoșa, a înspăimânta, a speria, a cutremura, a teroriza, a înfiora, a încrâncena
  • cutremur - seism, zguduire, fior, spaimă
  • cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
  • speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
  • sperietură - spaimă, frică, teamă, neliniște, tulburare
  • temere - teamă, frică, spaimă, angoasă, îngrijorare
  • temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
  • zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
  • zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
  • fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
  • fior - tremur, frison, emoție, înfiorare
  • fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător

Dex înfricoșare

  • înfricoșare 1 Amenințare. 2 Intimidare. 3 Frică. 4 Întâmplare îngrozitoare.
  • ÎNFRICOȘÁRE Acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare. – înfricoșa.
  • ÎNFRICOȘÁRE Acțiunea de a (se) înfricoșa; intimidare a cuiva, sentiment de frică pe care îl încearcă cineva. Proprietari de case și de locuri pe care le dobîndiseră prin înfricoșare și înșelăciune. PAS, Z. I 149. Au ascultat în lungul drumului felurite vorbe de înfricoșare. SADOVEANU, Z. C. 229. Trecu singur spre chilioara lui de sub ganguri și cugetă zîmbind la înfricoșarea lui Tomșa. id. O. VII 142.
  • înfricoșare f. 1. frică mare, groază; 2. amenințare: cu înfricoșări cumplite.
  • înfricoșáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înfrica: l-a dus pin înfricoșărĭ.
  • înfricoșa 1 A intimida pe cineva. 2-3 (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.
  • ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, I. și A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
  • ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, I. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.
  • A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. /în + fricos
  • A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos


Sinonimul cuvântului înfricoșare

Sinonimul cuvântului înfricoșare


Testează-te!