Dicționar de sinonime
Sinonime înspăimânta
Cuvântul „înspăimânta” are următoarele sinonime:
înspăimânta ( verb )
- îngrozi
- a se cutremura
- a se încrâncena
- a se înfiora
- a se înfricoșa
- a se îngrozi
- a tremura
- a se zgudui
- a se spăimânta
- a se spăima
- a se înfrica
- a se scârbi
- a se mira
- a se oțărî
- a se teși
- a se încreți
- a îngrozi
- a speria
- a înnebuni
- a intimida
- a terifia
- a teroriza
Sinonime Apropiate
- îngrozi - a înfricoșa, a înspăimânta, a speria, a cutremura, a teroriza, a înfiora, a încrâncena
- înfiora - a îngrozi, a cutremura, a înfricoșa, a zgudui, a încrâncena, a emoționa, a mișca, a răscoli
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- speria - a înspăimânta, a înfricoșa, a se teme, a se intimida, a se buimăci
- groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
- fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
- atroce - cumplit, teribil, groaznic, crunt, îngrozitor, fioros, înspăimântător, înfiorător
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
- alarma - a speria, a tulbura, a alerta, a neliniști, a înspăimânta
- timorat - intimidat, speriat, complexat, înfricoșat
- intimida - a speria, a înfricoșa, a timora, a încurca, a copleși
- îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
Dex înspăimânta
- înspăimânta 1-2 A (se) speria.
- ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, I. A fi cuprins de spaimă. ♦ A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
- A SE ÎNSPĂIMÂNTÁ mă înspăimânt intranz. 1) A se umple de spaimă. 2) A fi cuprins de spaimă; a se speria tare; a se înfiora. /în + a spăimânta
- A ÎNSPĂIMÂNTÁ înspăimânt tranz. A face să se înspăimânte. /în + a spăimânta
- înspăimântà v. 1. a băga spaimă; 2. a fi coprins de spaimă. .
- ÎNSPĂIMÎNTÁ, înspăimî́nt, I. A simți groază, a fi cuprins de spaimă. Chiruța se-nspăimînta, Și cătră nen’său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ♦ A pricinui spaimă, a inspira frică; a îngrozi, a înfricoșa. Nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimîntá (CREANGĂ, P. 133, TEODORESCU, P. P. 133) I.
- SPĂIMÎNTÁ I înspăimînta.
- înspăĭmî́nt, înspăĭmîntătór, V. spăĭmînt, spăimîntător.
- spăĭmî́nt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămî́nt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.
- înspăimînta ( 1 înspăimînt)