Sinonime înfiorător

Cuvântul „înfiorător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• atroce - cumplit, teribil, groaznic, crunt, îngrozitor, fioros, înspăimântător, înfiorător
• fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
• grozav - groaznic, fioros, cumplit, înfiorător, oribil, teribil, atroce, crunt, infernal
• groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
• îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
• cumplit - groaznic, teribil, infernal, îngrozitor, crâncen, crud, inuman, nemilos, sălbatic
• cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
• apocaliptic - îngrozitor, înfiorător, sinistru, cumplit
• catastrofal - îngrozitor, groaznic, dezastruos, fatal, teribil
• crâncen - cumplit, crud, groaznic, crunt, teribil, inuman, nemilos, sălbatic, sângeros
• abominal - groaznic, îngrozitor, josnic, teribil, dezgustător
• sfâșietor - ucigător, jalnic, dureros, groaznic, grozav
• sinistru - oribil, lugubru, odios, groaznic, funest, dezastru, catastrofă, nenorocire
• titanic - colosal, uriaș, gigantic, imens, groaznic, extraordinar
• tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic

Dex înfiorător

• înfiorător, ~oare 1 Care produce fiori de spaimă fioros, îngrozitor, înspăimântător. 2 Diavol.
• ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oare, Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimântător, îngrozitor. – Înfiora + -ător.
• ÎNFIORĂTÓR, -OÁRE, înfiorători, -oáre, Care produce fiori (de spaimă); fioros, înspăimîntător, îngrozitor. Iată un tablou înfiorător al mecanismului și moralității economiei burgheze. SAHIA, U.R.S.S. 69. În larg întunericul era înfiorător. DUNĂREANU, CH. 233. Deodată se umplu cîmpia de o mulțime de dihănii, care de care mai grozave, care de care mai înfiorătoare. POPESCU, B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza înfiorător. (Pe lîngă un adjectiv, dă acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuită de întrebarea dacă era ceva adevărat din tot ce mi-ai spus atunci urît, înfiorător de urît, sau dacă furia te-a făcut să spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS, C. 60. Nopțile de vară Sînt înfiorător de dulci. VLAHUȚĂ, O. A. 31. – Pronunțat: -fi-o-.
• ÎNFIORĂTÓR1 adv. 1) Foarte tare. Țipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepoziția de) Extraordinar; extrem. ~ de urât. /v. a înfiora + suf. ~ător
• ÎNFIORĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfioară; în stare să provoace fiori (de groază); înspăimântător; înfricoșător; îngrozitor; sinistru. Tablou ~. /v. a înfiora + suf. ~ător
• înfiorător a. care înfioară.
• înfiorătór, -oáre adj. Care te face să simțĭ fiorĭ: spectacul înfiorător.

Sinonimul cuvântului înfiorător

Testează-te!