Dicționar de sinonime
Sinonime înstruna
Cuvântul „înstruna” are următoarele sinonime:
înstruna ( verb )
- a acorda
- a struni
- încorda
- a încorda
- a întinde
- a armoniza
- a stăvili
- a ține în frâu
- a înfrâna
- a potoli
Sinonime Apropiate
- încorda - înstruna, a întinde, a struni, a se sforța, a se opinti, a se concentra
- încordare - înstrunare, întindere, strunire, concentrare, tensiune, febrilitate, agitație, neastâmpăr
- domoli - a liniști, a potoli, a modera, a tempera, a calma, a îmblânzi, a astâmpăra, a înfrâna, a struni
- tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
- îngrădi - a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui, a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
- întinde - a lungi, a alungi, a prelungi, a desfășura, a extinde, a înălța, a lărgi, a desface, a încorda
- modera - a micșora, a reduce, a împuțina, a atenua, a diminua, a slăbi, a potoli, a înfrâna, a tempera
- nestăvilit - nestăpânit, impetuos, dezlănțuit, nepotolit
- acorda - a da, a oferi, a preda, a transmite, a potrivi, a regla, a armoniza
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
- promontoriu - prelungire, întindere (în mare)
- reconcilia - a (se) împăca, a concorda, a se armoniza
- screme - a se opinti, a se încorda, a se căzni
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
Dex înstruna
- înstruna 1 A întinde struna unui instrument. 2 A acorda un instrument muzical cu coarde. 3 A cânta la un instrument cu coarde. 4 A lega strâns. 5 A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul a struni. 6 A reține de la o acțiune a înfrâna, a stăvili, a struni.
- ÎNSTRUNÁ, înstrún, I. 1. A acorda un instrument muzical cu coarde. 2. A strânge un animal de călărie cu chingile sau cu frâul; a struni. ♦ A reține de la o acțiune; a stăvili, a înfrâna, a struni. – În + strună.
- ÎNSTRUNÁ, înstrún, I. 1. A acorda un instrument muzical întinzîndu-i coardele. Iau vioara unui greier și-o înstrun să-mi placă mie. LESNEA, A. 141. Italianul începu a-și înstruna vioara. ARDELEANU, D. 95. Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cîntări bogată. EMINESCU, O. IV 120. ♦ (Prin analogie) A încorda. Înstrună iute arcul, puse săgeata și o luă la cătare. ISPIRESCU, L. 195. 2. (Cu privire la animale de călărie) A strînge (cu chingile, cu frîul, cu zăbala). înfrîna. Puse șaua pe Murga... o înstrună bine. DELAVRANCEA, S. 242. Frîul În cap îi băga, Frumușel Mi-l înstruna. TEODORESCU, P. P. 600. ◊ Se dete afund și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo, înstrunat și înjghebat în albia apelor sale. ISPIRESCU, U. 73. Lupul cu puii săi pustiază codrii fără d-a bănui lațul ce-i va înstruna într-o zi pe toți. ODOBESCU, S. I 86.