Dicționar de sinonime

Sinonime îngrădi

Cuvântul „îngrădi” are următoarele sinonime:

îngrădi ( verb )
  1. a împrejmui, a închide, a mărgini, a înconjura, a țărcui
  2. a înfrâna, a reține, a limita, a stăvili
Alte sinonime:
  • limita
  • mărgini
  • restrânge
  • împrejmui
  • a ocoli
  • a prejmui
  • a claustra
  • a pune frâu


Sinonime Apropiate

  • împrejmui - a îngrădi, a închide, a înconjura, a țărcui
  • țărcui - a împrejmui, a îngrădi, a închide
  • închidere - încuiere, oprire, blocare, astupare, împrejmuire, îngrădire, claustrare, încheiere
  • înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola
  • îngrădire - gard, împrejmuire, închidere
  • limita - a mărgini, a îngrădi, a delimita, a circumscrie, a restrânge, a (se) rezuma
  • străjui - a păzi, a apăra, a veghea, a limita, a se mărgini
  • tempera - a potoli, a liniști, a modera, a domoli, a reține, a înfrâna
  • țărmuri - a mărgini, a limita
  • gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
  • încadra - a înrăma, a chenărui, a mărgini, a înconjura, a angaja, a primi, a intra, a lua, a se adapta
  • împrejmuire - gard, îngrăditură, ocol, țarc
  • împresura - a înconjura, a încercui, a cuprinde, a încinge, a învălui, a asedia, a închide, a năpădi, a prinde
  • închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
  • îngust - strâmt, limitat, mic, redus, subțire, mărginit, obtuz, prostănac, opac

Dex îngrădi

  • îngrădi 1 A împrejmui un teren cu gard, cu uluci, cu zid a îngrădina (1). 2 A se stăpâni. 3 A se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 4 A pune limite libertății cuiva. 5 A se înțelege bine cu cineva. 6 A cădea de acord. 7 A împleti nuiele a îngrădina (2). 8 A întări o împletitură de nuiele a îngrădina (3). 9 A hotărnici.
  • ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, IV. 1. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); a hotărnici. ♦ A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A pune limite, a stăvili. 3. A se înțelege, a cădea de acord. – graditi.
  • ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, IV. 1. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.). În stînga, la cîțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini. REBREANU, P. S. 11. La bătălia de la Cosovo vedem pe Huniade a-și îngrădi tabăra. BĂLCESCU, O. I 30. Spune, dragă, maică-ta, Să-ngrădească grădina, Dar cu gard de șarampoi. ȘEZ. I 140. ◊ (Metaforic) Am un moșneag mititel Și-ngrădește frumușel (Acul). GOROVEI, C. 2. ◊ Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi. EMINESCU, O. I 56. Cu puterea, cu scandalul cînd cei mari se îngrădesc, Al lor cuget înnoptează, creierii le putrezesc. BELDICEANU, P. 121. 2. A pune limite, a stăvili. Iți îngrădește gura, Spancioc! ALECSANDRI, T. II 169. Muncitori neobosiți, Să muncim și să-ngrădim Pe chiaburul cel hain. POP.


Antonime îngrădi

  • A îngrădi ≠ a dezgrădi


Sinonimul cuvântului îngrădi

Sinonimul cuvântului îngrădi


Testează-te!